Vreau să vă spun o poveste – foarte adevărată – ale cărei personaje rămân astăzi, în acest text, fără nume. Faptele lor sunt cele care vorbesc şi am decis să vi le deconspirăm, pentru că, până la urmă, personajul impus de acestea este însuşi ziarul nostru. Nu vom comenta perspectiva din care fiecare actor îl priveşte, urmând să descoperiţi singuri cam ce cred ei despre publicaţie. De câţiva ani publicăm careurile propuse de o colaboratoare din Gura Humorului. Cum ne bizuim pe buna-credinţă a celui care ne trimite un text spre publicare, nu facem cercetări migăloase asupra autenticităţii materialului trimis, mizând pe spaima corespondentului că se va găsi cineva care să-i descopere maşinaţiunea în caz de plagiat.

Ceea ce s-a şi întâmplat. Un împătimit dezlegător de careuri ne-a trimis tăieturi din ziar cu patru careuri apărute în Crai nou, ele autoplagiindu-se două câte două: „Faţă de masă” (amândouă au acelaşi titlu!), careurile fiind identice, doar definiţiile fiind, pe alocuri, reformulate, şi „Ştanţă”, respectiv „Matriţă (II)”, în acest caz careurile având, pe lângă definiţiile pe alocuri modificate, titluri diferite.

Cum nu a obţinut un titlu de doctor în rebus folosindu-se şi de (auto)plagiat (nu putem dovedi că prietena noastră ar fi plagiind de-a dreptul), o „răsplătim” doar cu aceste rânduri şi cu decizia de a nu-i mai publica producţiile, nemaifăcându-ne astfel părtaşi la un gest ignobil.

Aşadar, ziarul este citit şi de-a dreptul puricat: citit şi de autoarea careurilor care ne face cinstea să ni le trimită spre publicare, şi de cei care-i urmăresc „producţia” şi care au descoperit şmecheria.

Regretăm că, din motive pe care le trecem sub tăcere, un vechi colaborator (nu dăm iarăşi nume) nu mai veghează cu ochiul său exigent asupra acestui gen de materiale…