Dragobetele se sărbătorea pe 24, 28 februarie sau în primele zile din martie, îndeosebi în zonele din sudul ţării. Existenţa mai multor date este consecinţa confuziei apărute în calendarul popular o dată cu trecerea de la calendarul iulian la cel gregorian. Era cunoscut şi sub numele de lovan, lovan Dragobete, Dragomir sau Cap de Primăvară, deoarece pentru ţăranul român primăvara începea de Dragobete, după cum vara începea de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, toamna de Ziua Crucii, iar iarna de Sfântul Andrei.

În dimineaţa de Dragobete, fetele tinere din zonele rurale obişnuiau să strângă zăpadă proaspătă şi să o topească, clătindu-şi ulterior obrazul cu lichidul miraculos. Se spune că astfel vor avea chipul luminos şi obrazul frumos tot timpul anului, atrăgând în preajma lor baieţi.

Dacă eşti îndrăgostită şi vrei să te asiguri că nu vei ieşi din această stare tot timpul anului, “fă-ţi de Dragobete” şi cinsteşte această sărbătoare alături de comunitatea căreia îi aparţii. Conform tradiţiei româneşti străvechi, este musai ca în această zi tinerii să se veselească şi să petreacă împreună pentru a iubi şi a fi iubiţi pe tot parcursul anului. Întâlneşte-te cu persoana iubită în această zi. Se spune ca astfel “legătura” dintre voi va fi una puternică tot anul, precum uniunea dintre păsările cerului care se logodesc în această zi.

În plus, există superstiţia că cei care ţin această sărbătoare vor avea parte de un an îmbelşugat, încărcat de noroc şi dragoste. Cei care nu doresc în schimb să petreacă prin dansuri, voie bună, petreceri în aer liber, sărituri peste focul stins sau sărutări vor rămâne fără pereche până la sărbătoarea Dragobetelui următor şi nu se vor îndrăgosti. La fel se va întâmpla şi cu cei care nu văd nicio persoană de sex opus în ziua respectivă.

Sacrificatul păsărilor de curte în această zi este interzis. Doar Dragobetele este