Multe poveşti neştiute ascunde de veacuri Bucureştiul însă, în vârtejul vremurilor actuale, puţini mai au răbdare să le descopere şi să le asculte! Ecoul vremurilor trecute ne îndeamnă cu perseverenţă să fim cu luare-aminte, să nu trecem nepăsători pe lângă locuri care tăinuiesc istoria unor oameni  importanţi, păstrând încă urmele paşilor lor.

Am făcut popas la Kilometrul Zero al Bucureştilor, acolo unde Biserica Sfântul Gheorghe Nou, ultima ctitorie a voievodului martir Constantin Brâncoveanu, adăposteşte odoare de mare preţ dăruite de oameni de seamă ai acestui neam. În acest sfânt locaş se află mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae, prinos adus, înainte-vreme, de voievodul Mihai Viteazul, sfinte moaşte pe care le-a purtat la piept în bătălia de la Călugăreni.

Când intri în Biserica Sfântul Gheorghe Nou şi te opreşti spre închinare la moaştele Sfântului Nicolae, nu poţi să nu te gândeşti că, de ani şi ani, marele Ierarh Nicolae îi ocroteşte pe românii care ajung în acest loc binecuvântat, săvârşind tot timpul minuni pentru cei ce se roagă cu credinţă.

Faptul că o parte din moaştele Sfântului se află la Bucureşti, la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, se datorează voievodului întregitor de neam românesc, Mihai Viteazul. “În anul 1599, Măria-Sa, împreună cu soţia, Doamna Stanca,  au dăruit Bisericii Sfântul Gheorghe moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, adică mâna dreaptă a Sfântului. Acest odor îl primise de la arhiepiscopul de Bari, prin intermediul unui negustor bogat, în semn de preţuire pentru lupta de apărare a creştinătăţii împotriva ofensivei otomane din vremea aceea. Mihai Viteazul a trimis prin acest negustor două pungi de galbeni pentru biserica din Bari care adăpostea moaştele Sfântului Nicolae. Domnitorul era socotit de către curţile imperiale europene un adevărat «prinţ al creştinătăţii». În acest context, voievodul îi scria împăr