Poate că ar fi vremea să mă las de pronosticuri/preziceri/premoniţii, măcar fotbalistice, şi să mă reorientez către chestii mai lesne previzibile, precum şahul, scrima ori canotajul. Cam asta îmi spuneam eu spre sfârşitul reprizei întâi, după ce Steaua conducea deja cu 1-0 şi dădea semne clare că n-avea de gând să se oprească. Mi-a mai venit inima la loc chiar în pauză, auzind ce spuneau comentatorii din studioul Digi Sport, pe care nu-i urmărisem şi înaintea începerii meciului, domnii Radu Paraschivescu şi Gavrilă Pele Balint: „Prostii mai mari că ălea de mai devreme n-am spus în viaţa mea!” şi, respectiv, „Mai bine nu ziceam nimic, că m-ar fi luat lumea de înţelept, decât să spun toate tâmpeniile alea!”. Ei, deci au păţit-o şi ei, şi probabil orice om normal, exceptându-i pe fanaticii – nici ăia toţi, cred! - din galerie. Presupun că şi dv., ca mine, amintindu-vă de perfecta simetrie din meciurile tur, când fiecare repriză a adus câte un gol în porţile alor noştri, alaltăieri, când aţi văzut în „deschidere” Clujul luând 3, vă gândeaţi, tot ca mine, că se va repeta chestia şi la Bucureşti. În avancronica mea tâmpită, de alaltăieri, scriam tot aici că nu se poate spera la calificare cu tătăruşani, chiricheşi şi chipcii. Ei bine, la sfârşit, încercând să mă adun cumva şi să trag o concluzie logică dincolo de fericirea calificării (numai în prelungiri şi la penaltiuri am fumat nouă ţigări!), i-am considerat eroii partidei pe Tătăruşanu, Chiricheş şi Latovlevici. Adică pe doi din cei trei pe care joi nu dădeam doi bani. Vă mărturisesc şi dv., după ce am spus-o încă de ieri dimineaţă la Radio Top, că de 15-20 de ani, poate şi mai mult, n-am văzut nicăieri, niciodată, vreun jucător care să facă o partidă cum a reuşit Chiricheş alaltăieri. Dacă până atunci am tot spus că face nu 10 milioane de euro, ci vreo 14 lei vechi, de alaltăieri zic că valorează măcar dublul sum