Un mare medic italian, chemat la căpătâiul unui bolnav, la început de secol XX a măsrturisit că nu ştie de ce boală suferea pacientul. În acel moment, gazda a izbucnit: „doar vă plătesc mulţi bani pentru ceea ce ştiţi, şi nu pentru ce nu ştiţi!”. Reacţia medicului a fost rapidă şi corectă: „Doamnă, mă plătiţi cu mult pentru ceea ce ştiu, e adevărat, dar dacă ar fi să mă plătiţi pentru tot ceea ce nu ştiu, nu v-ar ajunge tot aurul din lume!”
De aceea, trebuie să atragem atenţia de la început asupra limitelor acestui text: el nu este o fotografie - adică, reproducerea exactă a relaţiilor româno - americane pentru perioada mandatului prezidenţial al lui Barack Obama. Mai mult, multe dintre faptele acestei relaţii sunt ascunse ochilor curioşilor, deoarece mecanismele puterii de stat nu pot fi transparentizate decât într-o măsură limitată.
Astfel, orice text va consta de fapt în viziunea autorului asupra acestei relaţii politice; o anumită doză de subiectivism nu poate fi exclusă, iar pentru limitarea acesteia ar fi necesare cel puţin câteva conversaţii ale autorului cu principalii protagonişti ai acestui binom, ceea ce nu s-a putut încă; dar, mărite cititorule, te asigur de întreaga mea bună credinţă.
Discursul preşedintelui Obama
Preşedintele Obama s-a adresat de curând naţiunii americane, în acel cadru specific statului de peste ocean: spectaculos, dar previzibil, cu referinţe obligatorii la anumite teme, de la arme la securitatea socială, de la deficitul bugetar la valorile americane - trebuie să ne obişnuim să înţelegem că pentru anumite ţări deficitul bugetar este o valoare a naţiunii, iar cele mai bune exemple în acest sens le avem în Grecia şi Italia.
Discursul, pe larg, poate fi urmărit mai jos, iar întreaga documentaţie ce a stat la baza discursului poate fi decărcată - evident, într-o formă concisă - de aici. Practic, cine doreşte