Aproape 20 de familii provenite din foşti locuitori ai comunei Beliş, de dinaintea de construirea barajului Fântânele-Beliş, locuiesc astăzi, grupaţi, pe o stradă de la intrarea în Floreşti.
"Eu şi fratele meu lucram la Cluj şi când s-a decis strămutarea satului am vrut să îi aduc pe părinţi lângă noi, mai aproape de oraş. Părinţii destul de greu s-au acomodat, mama era bolnavă, tata nu s-a prea adaptat, deşi eram aproape de Cluj tot la pădure şi la căruţă se gândea", povesteşte Nicolae Mihuţ, un bărbat la 60-65 de ani, membru al uneia dintre primele familii de belişeni mutate, la începutul anilor '70, în Floreşti. Cei mai mulţi locuitori ai fostei vetre a comunei Beliş s-au mutat în „Belişul nou", odată cu amenajarea barajului Fântânele -Beliş şi a lacului de acumulare Fântânele, însă au fost familii care au optat să se mute lângă Huedin, Aghireş, sau în judeţul Arad. Aproximativ 15 familii au luat treptat drumul Floreştiului şi după insistenţe pe lângă primar majoritatea au primit teren la ieşirea din localitate, înspre Cluj. „Noi am fost primii care am venit, am primit o parcelă, pe care erau numai bălării, dar ne convenea că era aproape de oraş. În Cluj nu ne-am fi putut stabili că era închis. Am fost despăgubiţi pentru terenul din Beliş, cu 30 de bani pe metru pătrat, destul de puţin şi doar pentru o parte din teren; în schimb am primit materii prime pentru casă la preţ de jumătate, cărămidă, ciment, ţiglă", povesteşte bărbatul.
Astăzi pe strada Plopilor din Floreşti locuiesc 15-20 de familii de belişeni, multe dintre ele în relaţii de rudenie. Chiar dacă au case impunătoare şi se pot considera floreşteni „cu acte în regulă", locuind aici de patru - cinci decenii, integrarea nu a fost foarte uşoară: „Timp de 20-25 de ani tot ca
