Se pare că primăvara vine mai repede anul acesta aşa că, împreună cu Anca Giura am stabilit să schimbăm şi noi titlul rubricii noastre cu ceva mai de sezon. Continuăm deci cu recomandările de lectură ale colaboratoarei mele. Astăzi cu o carte de proză scurtă: „Ceasornicarul dansator” de Liviu Drugă, editura Tracus Arte, 2012.
Nu se putea să nu marchez metamorfoza primăvăratică a numelui de rubrică: ,,Literatură hoinară”, printr-o recomandare de carte atipică. În fond, încă nu m-am adresat prioritar amatorilor de literatură fantastică şi iată că s-a şi ivit prilejul adecvat.
Câte n-a inventat omul ca să păcălească Timpul sau mai precis scurgerea inexorabilă a acestuia! Cu siguranţă la aşa ceva pare să se fi gândit autorul când şi-a intitulat volumul de povestiri fantastice (aberantastice, cum îi place dumnealui să spună), ,,Ceasornicarul dansator”. În fond, nu toată arta derivă dintr-un exerciţiu de păcălire a Timpului?
Liviu Drugă este un scriitor bucureştean foarte la curent cu pulsul literaturii contemporane, cea care a migrat pe internet. A fost copywriter, realizator de emisiuni tv, om de publicitate şi mai nou se recomandă ca freelancer. Printre altele, alimentează şi un blog fermecător de inteligent. Dar a găsit vreme deopotrivă ca să scrie o carte de povestiri înspre care atrage cititorii prin divagaţiile imaginaţiei, precum şi prin stilul glumeţ, subtil.
,,Dansatoarele de tango nu se privesc în ochi niciodată, când dorm” este doar una dintre butadele superbe ale volumului de povestiri semnat de Liviu Drugă. Nu se privesc în ochi pentru că sunt hipnotice aşa cum şi autorul s-a lăsat hipnotizat benevol de jocul stilistic cu ideile şi a plăsmuit personaje savuroase, plecate în aventuri incredibile, din alte lumi. Pe parcursul năstrușnic al lecturii ne întâlnitm cu Hipolit Ghionoaie devenit Apolodoreanu, cu Şoricelul Roz din Ţ
