În toate casele trosneşte mobila, unii cred că ”se aud paşi” prin casă în liniştea nopţii, diferite zgomote dau târcoale şi oamenii, mulţi oameni, se gândesc că trebuie să fie...acolo vreo fantomă, vreun spirit care bântuie. Am întâlnit un taximetrist, care umbla pe la babe şi pe la biserici, înnebunit la gândul că cineva îi făcea vrăji, îi mergea rău, nu se înţelegea deloc cu nevasta, îşi lovea continuu maşina în trafic şi, în general, îl urmărea ghinionul. ”Doamnă, se deschide uşa de la dulap singură, se aud nişte zgomote groaznice noaptea, e lucru rău la mijloc”, îmi spunea disperat taximetristul. Eu n-am auzit pe nimeni care să nu spună ”cu subînţeles” că-i trosneşte televizorul, mobila sau parchetul! Oamenii cu structură ”ştiinţifică” ar argumenta că lemnul uscat trosneşte, e un fenomen explicabil.

Dincolo de toate explicaţiile, ştiinţifice, mistice, cele legate de fantome sau vrăji diabolice, starea pe care o resimte omul în mod cert este ”frica”. Majoritatea celor care cred în vrăji sau în fantome tulburătoare nu simt aceeaşi frică paralizantă, care-i face să doarmă cu lumina aprinsă, atunci când doarme şi o altă persoană lângă ei. Mobila trosneşte mai puţin viguros, mai puţin înspăimăntător şi fără să trezească vreo emoţie anume în interiorul oamenilor a căror viaţă curge lin, în siguranţă, în pace, în încredere şi-n speranţă. ”Fantomele” devin ameninţătoare pentru oamenii care se tem de separare, de abandon şi de singurătate. Fantomele şi paşii lor înfricoşători se aud cu mulţime de decibeli în sufletele şi-n minţile chinuite de spaima de părăsire. Emoţiile acestor oameni sunt copleşitoare; raţiunea se tulbură, conştiinţa luminoasă se întunecă, frica devine insuportabilă; ceva nevăzut, o forţă înspăimântătoare se apropie de om, îl ameninţă, îi ameninţă viaţa, el se simte singur în faţa acestei puteri ”oculte”, ascunse şi distrugătoare. Inconştient