I-am întâlnit la Complexul de Servicii Comunitare „Vis de copil“, aflat în subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj, în cadrul căruia funcţionează trei centre: Centrul de plasament pentru copilul cu handicap, Centrul de recuperare şi reabilitare pentru copilul cu handicap şi Centrul de consiliere şi asistenţă pentru persoane cu tulburări de spectru autist. În centrele menţionate există copii cu malformaţii congenitale grave, copii cu probleme de sănătate, cu deficienţe de vorbire sau motrice. Fiecare copil are propria poveste de viaţă. Pentru o parte din ei, familia face tot ce îi stă în putinţă pentru a-i recupera, pentru restul însă doar medicii, fizioterapeuţii, kinetoterapeuţii, logopezii se luptă să le ofere o viaţă cât mai normală, să îi poată înscrie la grădiniţă sau şcoală.

Au parte de dragostea tuturor angajaţilor

Când intri în saloanele în care se află mulţi dintre aceşti copii, îţi dai seama brusc care sunt adevăratele probleme ale vieţii. Şase dintre ei suferă de hidrocefalie, tetrapareză spastică sau malformaţie congenitală de cord, ei fiind în stare terminală. În cazul multor copii din centru, medicii au fost rezervaţi, nu le dădeau nici măcar şansa unei zile de viaţă. Au câştigat lupta cu boala şi au reuşit să supravieţuiască chiar şi 15 ani... În momentul în care medicii le-au pus diagnosticul copiilor, părinţii au preferat să nu se chinuiască şi i-au lăsat în grija statului. „Copiii aveau termen de viaţă doar câteva luni. Aici, în centrul nostru, au depăşit acea perioadă. Avem o fetiţă care împlineşte 15 ani! Au parte, însă, de dragostea tuturor angajaţilor de aici, care s-au ataşat foarte mult de ei toţi, îi supraveghează permanent. Într-un caz nu cunoaştem familia copilului... Avem copii pe care i-am luat încă din maternitate sau din centrele de plasament. Avem însă şi cazuri când părinţ