"Mi-a fost credincioasă toată viaţa", spune, tandru, bătrânul. Mângâind cu afecţiune capota bătrânei "doamne" pe patru roţi, în ochi îi licăresc amintirile tinereţii, când cu somptuoasa lui Volgă fura privirile femeilor, stârnind admiraţia prietenilor şi ranchiuna ştabilor.
Alexandru Blidar a adunat la volanul singurului automobil pe care l-a avut vreme de 41 de ani mai mult timp decât strâng alţii într-un mariaj. Iar după atâta vreme i-a rămas cu totul credincios, încât nu vrea s-o părăsească nici acum, când şi el, şi maşina, au ieşit la pensie.
Şofer precoce
Ajuns la vârsta senectuţii, bărbatul rememorează cu limpezime anii în care i s-a aprins în suflet pasiunea pentru motoare. Prima oară s-a întâmplat pe când avea doar 12 ani, în satul de baştină, Parhida (comuna Tămăşeu), de pe frontiera Bihorului cu ungurii. "Era în vara anului 1946, imediat după război. Găsisem o motocicletă nemţească abandonată într-un lan de porumb, un Zundapp cu ataş. M-am plimbat cu ea prin sat până mi-au luat-o cei de la Sfatul Popular", îşi aduce aminte Alexandru Blidar (foto).
Un an mai târziu, pe când era în clasa VII-a, a pus prima oară mâna pe un volan. "Un unchi avea un model vechi de Ford T, din 1925. «Fordul cu mustăţi», cum era poreclit, a fost prima maşină pe care am condus-o", povesteşte bărbatul. Cuprins de febra şoferiei, Alexandru urca de câte ori avea ocazia la volanul oricărei maşini. Aşa a făcut prima şcoală de şoferi, învăţând ba singur, ba de la prieteni. Cea oficială, a terminat-o cu brio la un an după majorat, în 1953. Iar de atunci toată viaţa sa a gravitat în jurul maşinilor.
În armată şi-a urmat pasiunea căpătând atestatul de şofer profesionist, ceea ce i-a permis ca după lăsarea la vatră să se angajeze la fosta Autobază IRTA. În 1960, căsătorit fiind, s-a mutat în Oradea, unde opt ani mai târziu avea să trăiască o experienţă care i-a