Joi, 21 februarie 2013. Demult nu am mai avut o zi aşa de plină de succese. Două mari echipe, una din industria petrolieră, alta din industria numită fotbal, au demonstrat că se poate face performanţă şi în România.
Petrom a anunţat un profit-record pentru o companie din România: 885 de milioane de euro, iar Steaua Bucureşti a trecut, după un meci memorabil, de mult mai titrata Ajax Amsterdam.
Să le luăm pe rând. Performanţa companiei Petrom mi se pare de-a dreptul remarcabilă. (Vă spun din capul locului că nu fac parte din corul populiştilor care susţin că Petrom “suge” sângele poporului şi că îi prăduieşte pe bieţii români). Managementul companiei a demonstrat că ştie să facă business. A rentabilizat activitatea de bază şi a închis toate entităţile care produceau pierderi, aşa cum a fost cazul Arpechim.
Până la urmă menirea unei companii este să facă profit şi atât timp cât nu încalcă legea, nu văd nimic condamnabil că a reuşit o asemenea performanţă.
Ştiu că acum vor ţipa ca din gură de şarpe cei care înfierează modul în care s-a făcut contractul de privatizare şi care susţin că marjele uriaşe de profit provin exclusiv din faptul că Petrom exploatează ieftin resurse de petrol şi gaze autohtone. Cred că lucrurile trebuie nunaţate.
Fără discuţii că statul trebuia să negocieze infinit mai bine condiţiile de privatizare, mai ales nivelul taxelor plătite pentru exploatare. Aici nu este niciun dubiu. Însă să nu uităm contextul în care s-a făcut privatizarea. La acea vreme, compania pierdea anual sute de milioane de dolari. Societatea era căpuşată pe toate părţile, iar păstrarea sa în portofoliul statului ar fi făcut ca astăzi să vorbim de Petrom la fel cum discutăm de Oltchim, de CFR Marfă, de Tarom, de Hidroelectrica. Adică de o societate în pragul falimentului, cu angajaţi neplătiţi cu lunile şi cu datorii imense la stat şi la furnizori.
