Noiembrie 1989: tovarășul Nicolae Ceaușescu, unicul candidat, este reales în unanimitate Secretar General al Partiului Comunist Român.
Februarie 2013: domnul Crin Antonescu, unicul candidat, este reales, în unanimitate, președinte al Partidului Național Liberal. Ura! Ura! Ura!
Destinul are un simț al umorului foarte ascuțit și produce la scară istorică întâmplări din cele mai amuzante și interesante. Este ridicol să constați că, în anul de grație 2013, un partid istoric de dreapta consumă un congres cu iz comunist. Candidatul unic, unanimitatea și atitudinea lui Crin Antonescu nu sunt singurele asemănări izbitoare cu perioada de tristă amintire a regimului comunist.
Momentul provocat de Kelemen Hunor, care i-a făcut cadou lui Crin Antonescu steagul secuiesc, a fost întors pe dos de propaganda USL, exact cum făcea și regimul comunist cu puținele momente în care se trezea cineva să strice butaforia comunistă.
Imediat după acest moment toate figurile cunoscute ale PNL s-au bulucit să declare, pe la toate televiziunile, că gestul liderului UDMR este unul simbolic, prin care maghiarii se predau cuminți în mâinile liberalilor. Mariana Câmpeanu, ministrul Muncii, a pus semnul egal între acest gest și momentul de la finalul unui război, când cel învins predă învingătorului steagul armatei sale.
Aflat ceva mai departe de centrul de comandă al propagandei și foarte aproape de realitatea în care a izbucnit scandalul cu steagul secuiesc, liderul PSD Covasna, Horia Grama a calificat gestul în cu totul alte cuvinte decât liderii liberali: ”un gest obraznic care reprezintă o sfidare”.
Kelemen Hunor a dat, de fapt, o palmă liderului PNL pentru care naționalismul a la Vadim a fost un pilon important de propagandă cu sorginte în admirația sinceră pe care Crin Antonescu o are pentru Dan Voicul
