L-am tratat mereu pe Andrei Plesu cu un amestec de colegialitate si condescendenta. Fiind impreuna in guvernul Radu Vasile, l-am pus alaturi de cei pe care i-am tratat cu respect. Devenind intre timp, se pare, ochiul curtii, Andrei Plesu ma ataca, inauntrul unei ofensive mai largi impotriva a tot ceea ce este viu si promitator in tara, dupa aprilie 2012, cand a inceput schimbarea regimului din Romania. Crin Antonescu, Victor Ponta, Cristina Anghel, Ioan Ghise, Petre Roman sunt, de asemenea, tintele sale. Nu merita sa comentez sfatoseniile unui frustrat in fata istoriei. Cu toate acestea, fac cinci mentiuni.
In primul rand, nu exista nicio proba pentru sustinerile sale in ceea ce ma priveste. Eu nu am fost servitorul unei curti care va sfarsi intr-o detestare generala. Eu nu am discutat niciodata despre modele in politica si nici nu am turnat vreodata pe cineva. Acum observ – cum, de altfel, banuiam – ca Andrei Plesu si invataceii sai nu par straini de dosariada menita sa-i compromita pe intelectuali, de la Adrian Marino incoace, precum si pe cei care mai pun in miscare lucrurile. Pe scurt, Andrei Plesu vorbeste fara probe, ceea ce, in conditii normale, ruineaza un moralist.
In al doilea rand, Andrei Plesu a folosit, ca putini altii in aceasta tara, bani publici pentru o promovare personala chestionabila. Imi pare rau ca trebuie sa o spun, caci fiecare lupta pentru recunoastere. Poti avea insa o constiinta curata cata vreme tu nu ai promovat decat ca favorit al oricarui regim? Las raspunsul in seama fiecaruia.
In al treilea rand, Andrei Plesu se opinteste sa discute situatia Romaniei care, precum in orice tara europeana, depinde de politica. Andrei Plesu vrea imposibilul: sa ne convinga de faptul ca el nu face politica, atacand politica schimbarii unui regim. I-as spune direct ca greseste, caci nu se pot pacali la infinit oamenii cu un discurs
