Aglaia Novac, o educatoare model din comuna Dumitreşti, şi-a depus dosarul de pensionare, după 40 de ani de activitate în slujba învăţământului. Deşi stagiul de cotizare şi vârsta îi permit să iasă la pensie din această lună, educatoarea se va retrage abia la sfârşitul anului şcolar. Nu a putut să lase „din mână“ cea de-a patruzecea generaţie de copii, a vrut să-i pregătească aşa cum ştie ea mai bine pentru şcoală.
Educatoarea nu este originară din Vrancea, ea copilărind în oraşul Nehoiu, judeţul Buzău. A terminat Şcoala Normală de la Buzău în 1973, fiind a treia serie de educatoare. A fost repartizată la grădiniţa din satul Motnău, comuna Dumitreşti.
La Motnău, a educat prichindeii de grădiniţă până în 1976, când s-a transferat la Dumitreşti- centru unde se înfiinţase un al doilea post de educatoare. În perioada cât a stat la Motnău, l-a întâlnit pe George, un tânăr profesor de matematică, venit şi el prin repartiţie în localitate, dar cu un an înainte. S-au cunoscut, s-au plăcut, iar dragostea i-a ţinut uniţi şi au întemeiat o familie.
La şcoala veche, cum i se spunea celei din Dumitreşti-centru, a predat până în 1985, când postul s-a desfiinţat. A fost nevoită să se transfere la Casa de Copii Dumitreşti, unde a activat până în 1991, când a ieşit la pensie educatoarea Eugenia Stoian. Atunci s-a transferat pe postul vacantat de aceasta, de la grădiniţă, unde a rămas până în prezent.
Doamna Adina, aşa cum o numesc toţi, a muncit mult să deschidă minţile celor mai mici locuitori ai comunei Dumitreşti. În paralel, timp de 30 de ani, a fost şi metodist în cadrul Casei Corpului Didactic din Focşani. „Eu la Şcoala Normală de la Buzău plecam la 15 septembrie şi mă întorceam acasă pe 22 decembrie. Acolo am fost educată şi instruită şi am ştiut exact ce aveam de făcut în viaţă. Nu pot să nu trec în revistă calitatea actului educaţional de la acce
