Vorbele frumoase aşezate inspirat pe hârtie aveau o semnificaţie de nepreţuit pentru îndrăgostiţii aflaţi la distanţă de sute de kilometri unul de celălalt. Marile personalităţi ale României precum Eminescu, Eliade, Cioran sau Calistrat Hogaş, îşi alintau iubitele cu declaraţii de dragoste. Erau mesaje unice ce conţineau jocuri amoroase, adevăruri dure sau accente de gelozie.

Probabil, cea mai celebră corespondenţă de iubire păstrată până în zilele noastre şi analizată la sânge de experţi este cea dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle.

Generaţii de istorici literari au răscolit de-a lungul anilor prin zeci de arhive oficiale sau personale pentru a se asigura că nu scapă nimic din epistolele trimise de către cei doi amorezi. Una dintre cele mai complete lucrări pe această temă este „Frumoasa mea Doamnă/ Eminul meu iubit”, realizată de Christina Zarifopol-Illiaş. 100 de documente noi găsite într-o arhivă personală au contribuit la realizarea unui portret proaspăt al relaţiei dintre poetul nepereche şi celebra sa muză.

Micile jocuri amoroase, adevăruri dure, gelozie sau dragostea, încrederea, oboseala sau blazarea sunt liniile generale în cadrul cărora se desfăşoară corespondenţa celor doi:

„Ieri am primit ultima ta scrisoare şi alaltăieri penultima. Iartă-mi gelozia şi explic-o prin depărtarea în care suntem unul de altul şi prin dispoziţia posomorâtă în care am rămas fără tine. De aceea, mi se şi urăşte o casă de unde plec dimineaţa şi nu vin decât spre seară pe la 6,7 obosit şi fără dispoziţie de lucru sau de citiri”, îi scrie Eminescu Veronicăi într-o scrisoare datată 12 februarie1882.

„Afară plouă, eu stau perdută pe gânduri, ura şi indiferenţa oamenilor, lipsa şi depărtarea ta, iubirea mea nespunsă (sic), toate aceste îşi împart rând pe rând fiinţa mea, şi în mijlocul unui vârtej în care mă pierd mă întreb tainic şi acum te întreb p