Stela Popescu e un fenomen. La 77 de ani, e mai plină de energie decât o fetişcană, mai îndrăgită decât orice vedetă din noul val şi mai invidiată decât orice actriţă trecută de prima tinereţe, pentru felul în care se menţine. Am pătruns în cabina ei de la Teatrul Constantin Tănase curioşi să-i aflăm secretele şi nu ne-a dezamăgit. Stela Popescu e un fenomen. La 77 de ani, e mai plină de energie decât o fetişcană, mai îndrăgită decât orice vedetă din noul val şi mai invidiată decât orice actriţă trecută de prima tinereţe, pentru felul în care se menţine. Am pătruns în cabina ei de la Teatrul Constantin Tănase curioşi să-i aflăm secretele şi nu ne-a dezamăgit.
Deşi suntem siguri că a păstrat tăcerea asupra multor lucruri interesante din viaţa ei, Stela Popescu ne-a vorbit deschis despre reţeta vitalităţii sale, despre bărbaţi, despre operaţii estetice şi despre nepoata pe care a crescut-o şi care a compensat lipsa unui copil...
Libertatea: Sunteţi o femeie energică. Ce vă ţine în priză?
Stela Popescu: Aşa mi-e soiul. Mai obosesc eu, mai lenevesc câte o zi, dar constat după aceea că sunt mult mai proastă dacă lenevesc (râde). Aşa că e mai bine să stau în priză tot timpul.
De unde atâta energie, faceţi sport, luaţi vitamine?
Nu fac sport, am făcut în tinereţe. Nici vitamine nu iau, beau o ţuică din când în când, mănânc o dărabă de slănină câteodată şi “meniul” ăsta îmi dă energie. Cred că vitalitatea asta se moşteneşte. Şi mama era aşa. M-a ţinut din vârful biciului, cum se spune, nu m-a lăsat să mă irosesc. Ea era învăţătoare, avea o anumită educaţie, nu m-a lăsat să lenevesc, nu a vrut să mă lase să mă prostesc. Eram singure, refugiate, nu era uşor pentru o mamă pe vremea aceea să îşi crească singură copilul. Eu eram o băieţoaică, mama îmi făcea păpuşi din cârpe, iar eu mergeam pe maidan să joc fotbal cu ele. Nu mă interesau pe mine păpuşile e
