Cine sunt românii care-şi pregătesc anul sabatic pe Everest. Călătorii la limita dintre viaţă şi moarte

Tibi scrâşneşte din dinţi desfigurat, se luptă cu două gantere, gâfâie şi apoi, lac de sudoare, trage uşa sălii de sport şi o ia la sănătoasa prin zăpadă. Nu, n-a fugit, zâmbeşte Bogdan Câlţia, antrenorul. “L-am trimis afară să alerge prin zăpadă, în jurul sălii, să-şi fortifice plămânii!”. Pare dur, dar e obligat. Știe că fiecare exerciţiu fizic, oricât de banal ar părea, i-ar putea salva viaţa elevului său acolo, sus, pe Everest. Căci Tiberiu Pintilie zis Tibi şi-a calculat bine: în aprilie îşi va lua lumea-n cap şi va fugi să cucerească vârful Terrei cu încă patru prieteni: Stelian Păvălache, Robert Chirileanu şi curajoasa Oana Harabagiu. O studentă frumoasă şi fragilă ca o păpuşă de porţelan. Vor marca, astfel, zece ani de la prima expediţie românească pe Everest. Dar asta-i costă multă trudă încă de aici, de la Bucureşti. De câteva luni se antrenează zilnic tuspatru, nesfârşite ore după serviciu, seara, cuminţi şi transpiraţi, fără să scoată un sunet. Două luni de zile vor sta acolo sus, în munţi, suspendaţi între cer şi pământ, printre prăpăstii, gheţari şi bolovani. Va fi anul lor sabatic pe muchie de cuţit, După un an de muncă tenace în jungla oraşului, au decis că merită ce-i mai bun: riscul calculat. Stelian e fotograf, Tibi, tehnician în telecomunicaţii, iar Robert, om de televiziune. Tibi, însă, e cel mai excentric dintre toţi: toate pauzele lui de lume şi le-a petrecut în nori, la limita dintre viaţă şi moarte, în cele mai periculoase locuri din lume: pe Mont Blanc, la 4807de metri, pe Etna (3330 metri), în Caucaz,  pe Cho Oyu (8201metri) din Himalaya sau în Pamir, până la 7495 de metri. Acolo unde corpul începe să moară în sensul propriu.

“Tibi se luptă cu lentilele  de contact, Adi cu diareea”

În 2010 a trăit-o pe pielea lui în