În perioada 18-21 martie 1972, Nicolae Ceauşescu a vizitat Republica Populară Congo, cu ocazia turneului său african. Preşedintele socialist Marien N’Gouabi aştepta din partea tovarăşului român sprijin în bani şi specialişti. S-a ales cu promisiunea înfiinţări unor societăţi mixte.

Republica Populară Congo, cunoscută ca şi Congo – Brazzaville (după denumirea capitalei), şi-a declarat independenţa faţă de Franţa în 1960. După plecarea francezilor ţara a intrat într-o perioadă de instabilitate. În cele din urmă a ajuns în mâna unui ofiţer, Marien N’Gouabi. Născut în 1938, acesta fusese instruit în şcolile militare franceze din coloniile vest-africane şi la Strasbourg. N’Gouabi milita pentru instaurarea unui regim marxist-leninist, apropiat Uniunii Sovietice. A preluat controlul asupra ţării la 1 ianuarie 1969, în numele Partidului Congolez al Muncii, unica formaţiune politică autorizată. N’Gouabi a schimbat denumirea statului în Republica Populară Congo.

Medici români plătiţi cu 100 dolari pe lună

România a recunoscut Congo – Brazzaville în 1966 , stabilind relaţii la nivel de ambasadă. Din cauza instabilităţii politice, abia în 1969 s-a semnat un acord de cooperare economică (după venirea la putere a lui N’Gouabi). Însă schimburile erau accidentale. În anul 1970, cifra de afaceri dintre cele două state fusese de 56.000 lei valută, constând mai ales în livrări de studii şi proiecte. Ca şi preşedintele centrafrican Bokassa, Marien N’Gouabi solicita asistenţă pentru pregătirea de specialişti. În 1971, liderul de la Brazzaville voia 6 medici şi „câţiva“ profesori, pe care i-ar fi plătit cu 100 dolari pe lună. Dar Ceauşescu a acceptat să instruiască în România viitoarele elite congoleze pentru început, acordând burse pentru bursă 30 de studenţi.

Întâlnire cu „oamenii muncii“ din Brazzaville

Nicolae Ceauşescu a aterizat pe aeroportul din Brazza