Câtă vreme mâncăm carne de cal în loc de carne de vită, eu zic că e bine. Chiar foarte bine, atâta vreme cât nu plătim de trei ori mai mult, aşa cum ar fi normal. Prin normal înţelegem un rezultat al unei pieţe libere. Ok, e grav că în timp ce tu crezi că mănânci lasagna sau burgeri cu vită, digeri de fapt produse cu conţinut de carne de cal. Totuşi, înţeleg din documentarea exhaustivă pe care am făcut-o în aceste zile că înlocuitorul pe care se face tam-tam de atâta amar de vreme e mai sănătos decât originalul. Şi atunci, mă întreb dacă nu ar trebui să facem scandal la fel de mare şi despre injectarea cărnii de pui, porc sau vită cu hormoni şi alte chestii necunoscute şi dăunătoare sănătăţii umane.

În primă fază am fost şi eu oripilată de scandalul cărnii de cal. Până când am citit că Franţa, Belgia şi Italia sunt ţări în care un mic dejun cu mezeluri de cal sau un prânz de afaceri cu fripturi asezonate sunt parte din normalitate. Şi nu doar atât. În Germania, spre exemplu, sunt foarte apreciate afumăturile, cârnaţii şi chifteluţele din carne de cal.

Interesant este faptul că în vremuri demult apuse, carnea de cal era considerată mâncarea săracilor. În zilele noastre, în restaurantele selecte germane o porție dublă de friptură de carne de cal garnisită cu slănină și ciuperci plus cartofi copți în folie și smântână costă 180 de euro! În restaurantele italiene este ceva mai ieftină: 150 de euro. Acolo unde se consumă carne de cal, regulile sunt stricte, iar preţurile mari. La polul opus, sunt ţările din Peninsula Scandinavă care au interzis prin lege mâncarea cailor încă de acum aproape o mie de ani. Până la urmă e o chestiune de tradiţie. Nu ştiu dacă în România este ori ba interzis consumul de carne de cal din vremuri imemoriale, dar ştiu că românii nu o prea consumă, pentru că nu există cultură gastronomică în acest sens.

Dacă unii oame