De dragul debuldogizării ori depoşetizării, în PDL s-a lansat şi a treia cale. Moţiunea "Macovei", titrată oficial "Reformiştii", asumă la vedere ceea ce în interior se cam ştia: că grupul intelectualilor va face disidenţă la alegerile din martie, dar nu pentru a le câştiga.
Convingerea perdantului nu e disimulată nici chiar de dna Macovei, care a admis, deschis, de la început, că poate renunţa la postul său de deputat european, nu înainte însă de a câştiga preşedinţia în partid. A se citi "nu este cazul".
Acelaşi pronostic venea şi de la Cotroceni. "Dacă se izolează şi pun o moţiune separată, riscul este să obţină un eşec", şi-a ales din start dl Băsescu o altă favorită.
Dna Monica Macovei a dovedit-o: nu poate strânge voturi în partid nici cât să umple într-o seară o sală de cinema. Nu o ajută nici discursul pe jumătate acuzator, nici inflexibilitatea, nici trecutul. Nu cred că garda veche a PD, atâta cât a mai rămas, uită uşor şedinţele cu strigături în care se cerea cu pumnul în masă Agenţia de Integritate şi simplificarea procedurii de reţinere de către procurori.
Cum nu cred că dl Gheorghe Ştefan Pinalti nu ar mai ţine minte de ce dna Irina Schrotter a fost retrasă de pe locul eligibil din lista pentru europarlamentare, în ultimul moment. Nu cred nici ca dnei Elena Udrea, cu o memorie strategică, să-i fi scăpat cumva refuzul de a candida la Primăria Generală. Pe care ar fi fost de aşteptat să o piardă. Ura partidului nu a mirat-o niciodată pe Monica Macovei şi e perfect justificabilă. Nu are bani de dat, nici funcţii, nici putere. Iar regulile sale nu sunt pe placul niciunui partid.
În plus, criza de isterie nu lasă loc în PDL decât răfuielilor latente. Se caută un vinovat şi, dacă mai rămâne timp, un prezidenţiabil. În visul PDL-ist, atât Elena Udrea, cât şi Vasile Blaga - ori un alt candidat negociat între cei doi - mai pot
