În timpul studiilor din India, marele filosof Mircea Eliade a trăit o frumoasă poveste de dragoste interzisă alături de indianca Maitreyi Devi. Forţat să se întoarcă în România, Mircea Eliade se hotărăşte să adune toate scrisorile şi bileţele de dragoste pentru a scrie cunoscutul roman „Maitreyi”, dedicat frumoasei indience.

După terminarea Facultăţii de Filosofie din Bucureşti în anul 1928, tânărul Eliade porneşte într-o călătorie la Roma, loc din care îi trimite o scrisoare maharajahului mecenat (n.r. Protector al artelor şi al ştiinţelor) Manindra Chandra Nandy de Kassimbazar căruia îi solicită o bursă pentru a studia filosofia indiană cu celebrul profesor de filosofie Surendranath Dasgupta, tatăl lui Maitreyi.

Răspunsul maharajahului nu a întârziat să apară şi i-a oferit filosofului român sprijinul de care avea nevoie pentru a-şi continua studiile. Mircea Eliade ajunge în luna noiembrie a aceluiaşi an în Calcutta acolo unde, câteva zile mai târziu, la Biblioteca Imperială, îl întâlneşte pe marele filosof indian Surendranath Dasgupta, alături de care a studiat intens gramatica sanscrită şi filosofia hindusă.

Mircea Eliade era un student desăvârşit, pasionat şi apreciat, motiv pentru care profesorul Dasgupta i-a propus lui Eliade să se mute în casa sa. În noua locuinţă, studentul a dat nas în nas cu fiica de 16 ani a profesorului, pentru care nu a simţit nicio atracţie la început, după cum recunoaşte chiar în romanul său.

„Mi se părea urâtă ― cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt. Când i-am fost prezentat şi şi-a adus palmele la frunte, să mă salute, i-am văzut deodată braţul întreg gol şi m-a lovit culoarea pielii: mată, brună, de un brun nemaiîntâlnit până atunci, s-ar fi spus de lut şi de ceară”, fragment din romanul „M