Vorbele frumoase aşezate inspirat pe hârtie aveau greutate pentru îndrăgostiţii aflaţi la distanţă de sute de kilometri unul de celălalt şi pentru care telefonul, faxul, poşta electronică sau mijloacele rapide de transport nu erau o opţiune.

Sărbătoarea Dragobetelui aduce în fiecare an o explozie de manifestări de iubire. În afara buchetelor de flori, ale cutiilor de ciocolată sau a celorlalte mărunţuşiri cu însemnătate, operatorii de telefonie mobilă înregistrează o creştere spectaculoasă a numărului de SMS-uri. Milioane de mesaje text sunt criptate şi expediate în neant de la un îndrăgostit către celălalt. SMS-ul a devenit scrisoarea modernă şi a monopolizat orice altă formă comunicare. Puţini mai sunt cei care recurg chiar şi la e-mail.

Să spui că acum câţiva zeci de ani era altfel, e un adevăr simplu, fără însemnătate pentru generaţiile tinere. Bunicii, însă, pun mare preţ pe colecţiile de scrisori de dragoste păstrate cu grijă şi care au darul de a trezi, la o simplă revedere, amintiri din vremuri demult trecute.

În plus, hârtia sau cerneala alese de persoana iubită, precum şi ortografia sau parfumul cu care erau însoţite textelor de dragoste reprezintă "complicaţii" care dau greutate şi complexitate mesajelor de iubire. Pe atunci, un "I lov u" era întotdeauna pus pe hârtie sub forma "Te iubesc!".

Probabil, cea mai celebră corespondenţă de iubire păstrată până în zilele noastre şi analizată la sânge de experţi este cea dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle.

Generaţii de istorici literari au răscolit de-a lungul anilor prin zeci de arhive oficiale sau personale pentru a se asigura că nu scapă nimic din epistolele trimise de către cei doi amorezi. Una dintre cele mai complete lucrări pe această temă este "Frumoasa mea Doamnă/ Eminul meu iubit", realizată de Christina Zarifopol-Illiaş. 100 de documente noi găsite într-o arhivă pers