Astăzi este celebrat Zeul dragostei la români, Dragobetele, care, în societatea modernă, n-are restaurante de lux, n-are lenjerie intimă din dantelă roşie fină, n-are “will you be my Valentine”, dar rezistă și el cum poate!
Fiu al Babei Dochia, după o veche legendă românească. Dragobetele sau Cap de primăvară, bărbat chipeş, neastâmpărat, năvalnic...
Legenda spune că, atunci când îl vedeau, femeile cădeau în mrejele lui precum muştele. O ipoteză este aceea că numele “Dragobete” vine din cuvintele dacice “trago” – ţap (mai târziu a devenit “drago”) şi “bete” – picioare (ca în latină – pedes). Iar ţapul simbolizează la români puterea de procreare, libidoul şi fecunditatea! Năvalnicul se celebrează la 24 februarie (în unele zone ale ţării se serbează la 28 februarie sau la 1 martie).
De la vechii daci
În vechime, la sate, de Dragobete începea hârjoana: fiecare băiat fugărea o fată, iar ea se lăsa prinsă de cel pe care îl plăcea şi chiar se logodea cu el.
“Dragobetele sărută fetele!” a devenit zicala consacrată în Muntenia, Oltenia, Dobrogea şi Transilvania. Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un petitor si un nas al animalelor, romanii au transfigurat Dragobetele in protectorul iubirii celor care se intalnesc in ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, aşa cum şi despre păsări se spune că "se logodesc" în această zi.
