Relația dintre tatăl vitreg, Traian Băsescu, și fiul său adoptiv, Petre Dumitru, zis și al lu’ Liberalu, e la fel de tumultoasă ca dragostea cu năbădăi dintre Silviu Prigoană și Adriana Bahmuteanu, acești Rișărd Burtăn și Leanța Taior autohtoni. Înregistrat la Palatul Pionerilor din dealul Cotroceni sub pseudonimul PD-L, pentru a păcăli atenția papă-rațelor, micuțul venetic ideologic a produs multe recățărări în arbori doctrinari neașteptați.
Cumpărându-și permis de parcare la Clubul Adevărații Arnoteni, PD-eul ăl’ mic și stângaci a devenit, peste noapte, PD-Lică ăl’ mare, încruntat și hrăpăreț. Dreptaci, când e vorba de gargalogie, și ambidextru, când “Dragă Stolo” dă semn că tot ce este pe masă poate fi ras. Și ras este.
Speriat că rămâne fără pensie de protocol (vila de serviciu – 7 camere, 4 băi, și dependințe pentru personal ajutător – rămânând nu RA-APPS-ului, ci doamnei Mioara Roman), dl Petre Roman, tatăl biologic al mofluzului PD-ică, și-a făcut “implant domnesc” și acum este os de Brătian, devenind, asemeni fiului PD-ică al lu’ Liberalu, om de dreapta, mă-nțelegi, liberal. Numai că în vreme ce fiul său, PD-ică, își poartă liberalu’ pe stânga, dl Roman și-l poartă pe dreapta. Ce vreți, există și printre croitori școli de gândire diferite.
Deși cam târzioară, fiindcă liberalismul de sorginte PNL tocmai înflorește în buzunarele mediatice, de stânga, ale dlui Dan Voiculescu, iar cei câțiva nehotărâți joacă table la Palatul Becali cu propietarul Stelei care’a răsărit, tot pe dreapta, apostazia dlui Roman pare că a fost inspirată. Nimeni nu-și mai amintește nici cântecul de leagăn șoptit românilor de șenilele tancurilor sovietice ale Diviziei Tudor Vladimirescu și “remixate” de Constantin Tănase — “Davai ceas, davai palton/Davai ceas, davai moşie/Haraşo tovărăşie.“ –, nici de “legionarii” demascați de premierul Petrică la reintrarea în legal
