Băncile centrale ne "ameninţă" de ani buni cu sfârşitul iminent al crizei şi se angajează în campanii propagandistice costisitoare pentru sus ţinerea moralului populaţiei.
Poate că mai sunt dreptcredincioşi care se adapă la "scripturile" lor, majoritatea din rândul autorităţilor guvernamentale interesate în perpetuarea iluziei, dar din strane se aud tot mai puternic vocile nemulţumiţilor cărora li s-a promis prosperitate veşnică prin tipărire nelimitată.
Acum, bancherii centrali par să "plutească fără ţintă într-o lume a lor", fiind mânaţi de "pretenţiile măreţe" pe care trebuie să le "viseze singuri", după cum arată versurile unei melodii de succes a grupului Queen, care, din fericire, are un subiect mult mai ancorat în realitate.
Dar mai există şi excepţii pentru care şlagărele băncilor centrale sună, mai degrabă, a marşuri funebre. "Sunt disperat. Chiar sunt. Autorităţile par a fi învăţat foarte puţin din Marea Recesiune şi prăbuşirea creditării. Cred că una dintre cele mai mari lecţii pe care ar fi trebuit să le înveţe este propria lor ignoranţă des pre modul cum funcţionează sistemul şi propria lor failibilitate". Aşa scria recent Albert Edwards, analist la Société Générale.
Edwards se întreabă dacă nu cumva Mark Carney, viitorul guvernator al Băncii Angliei, este următorul Alan Greenspan. Pentru cei care mai cred că Sir Greenspan îşi merită titlul, economistul de la Société Générale ne amineşte că l-a numit, în 2005, "criminal de război economic", în timp ce majoritatea îl considera "cel mai mare bancher central care a trăit vreodată".
Din acest motiv, Albert Edwards este îngrijorat de faptul că actualul guvernator al Băncii Canadei este numit "cel mai mare bancher central al lumii" şi se întreabă dacă nu cumva "moştenirea sa va fi la fel de distructivă".
Dar de unde vine pesimismul lui Edwards, pe lângă faptul că reali
