Începem cu vestea rea: continuă calvarul Universităţii! Vestea bună: „U" e încă în joc şi e iubită.
Sunteţi gata? Vine Steaua! Glumeam, hai că nu suntem la Sport.ro! Luni, pe stadion, nu trebuie să punem sonorul pe mute, nu vom mai fi excedaţi de palavrele roş-albastre. Joacă din nou acasă Universitatea Cluj. Fanii sunt invitaţi să vină la meci, dar ei au fost alături de echipă în fiecare secundă. Au colindat oraşul la mitingurile disperării, au scris memorii şi petiţii, au făcut chetă pentru a-i ajuta pe sportivii neplătiţi cu lunile, s-au mobilizat să-i ridice o statuie lui Mircea Luca. Nu vor lipsi din peluză, e momentul când microbiştii vor avea un nod în gât când vor auzi declaraţia de dragoste. Ce-i cu aceşti oameni, ce e cu zarva aceasta, ce-i mână în tribună? Echipa lor nu a eliminat-o spectaculos pe Ajax, nu are jucători de milioane de euro, e sub linia vieţii în prima ligă. Răspunsul e în cărţile lui Gheorghe Bodea şi Ioan Chirilă. În loc de explicaţii oricum greu de acceptat într-o lume pragmatică, e suficientă o vocală: „U"!
A trecut aproape un an de chin şi venin. Nu se ştiu nici azi mai multe decât ieri. Universitatea Cluj trăieşte la limita dintre ridicol şi absurd. Jucătorii sunt scoşi la licitaţie pe internet, investitorii sunt trimişi discret sau birjăreşte la plimbare. Florian Walter rămâne blestemul acestui club vitregit de soartă. Personajele care ar putea alunga pacostea au o altă agendă. Sunt doar nişte pietoni surprinşi pe cărările istoriei. Nu ştiu drumul, n-au o ţintă clară, trec de răscrucea intereselor în funcţie de cum bate vântul. Un singur eveniment a rupt monotonia, contractul semnat cu Consiliul Judeţean pentru folosirea stadionului. Privit de mulţi cu îngăduinţă când era plimbat de Anamaria Prodan să-şi cumpere abonament, Horea Uioreanu a punctat primul în dialogul cu poporul alb-negru.
Lotul s-a schimbat fundame
