Monica Macovei și-a anunțat candidatura la președenția PDL, cu moțiunea ”Reformiștii”. Alături de ea, s-au aflat (în momentul anunțului) Cristian Preda, Sever Voinescu, Teodor Baconschi și Adrian Papahagi. Desigur, prin comparație cu variantele Vasile Blaga ori Elena Udrea, din orice unghi am privi lucrurile, Monica Macovei iese mai bine. Mai apoi, e interesant de urmărit, care va fi reacția lui Traian Băsescu – pe cine va susține (cel puțin la nivel declarativ), pe Elena Udrea ori pe Monica Macovei (deși, ca ipoteză de lucru, poate fi luat în calcul și scenariul retragerii Elenei Udrea din competiție și direcționarea alegătorilor ei către ”reformiști”).

Rămânând în zona ipotezelor de lucru, să admitem și situația unei victorii interne a ”reformiștilor”. Va reuși Monica Macovei să creeze ceea ce politica autohtonă are nevoie la ora actuală: o Opoziție reală și puternică pentru actuala Guvernare. Îmi permit să fiu sceptic. Mai puțin rău nu înseamnă neapărat bine. Pentru ca o Opoziție să fie puternică e mai puțin important numărul de parlamentari pe care îi are, cât, mai ales, potențialul de a coagula nemulțumirile publice față de Guvernare, transformarea nemulțumirilor în voturi (către propria formațiune) la următoarele runde electorale. Și, din acest punct de vedere, ”reformiștii” din PDL sunt, la rândul lor anacronici. Poziționarea ”reformiști” vs. ”feseniști” e anacronică. Da, ”feseniștii” (din toate partidele) au făcut enorm de mult rău României după 1990. Dar în ultimii ani neo-liberalismul (căruia nu i-a fost și nu-i este străin nici Guvernul Năstae, nici Guvernul Ponta) a produs mai multe victime. Guvernarea actuală are doar culorile socialismului, dar nu are și vreo legătură reală cu așa ceva (la fel cum nu are cu liberalismul clasic). Iar acesta e un lucru de care devine tot mai conștientă exact zona de electorat căreia i se adresează ”reformiștii”.