In seminarul de marti, de la Banca Nationala, a fost intoarsa pe toate partile balanta incasarilor si platilor externe. Nu mi-am propus, aici, sa fac o trecere in revista a dezbaterilor. Ma opresc la un aspect, pe care il socotesc cel mai semnificativ: cum se invarte cercul contului curent. Un cerc inca vicios, dar cu multe schimbari in bine petrecute in anii de criza.
Capitolul cel mai fierbinte - deficitul contului extern - a inregistrat o scadere importanta: de la 16,2 miliarde de euro in 2008 la numai 5 miliarde de euro in 2012. Sigur, criza a impus sa fie stransa cureaua. Dar o reducere de 2,3 ori a deficitului extern inseamna o inaintare laudabila catre niveluri pamantene.
Cum s-a ajuns, in 2008, la un deficit de 16,2 miliarde de euro? Desi PIB-ul Romaniei urcase vijelios in trimestrele 1, 2 si 3 ale acelui an, cu ritmuri de 8 si de 9 la suta, intre cele mai mari din Uniunea Europeana, gloria acestei cresteri economice era stirbita de cateva dezacorduri dramatice. Dintre toate, cel mai grav era cel dintre cat consumam si cat produceam. Consumul devansase cu mult productia interna. Cum acopeream diferenta? Din importuri, mai cu seama, pe care in buna parte le plateam cu bani din economisirea altor tari. Bani imprumutati.
Un cerc vicios se invartea in jurul acestui deficit. Pierdusem sansa de a scoate cuvenitul profit din cresterea istorica a exporturilor romanesti, ajunse in 2008 la 33,7 miliarde de euro. Cum insa importurile intrecusera orice masura, sarind in aceeasi perioada pana la 52,8 miliarde de euro, deficitul balantei comerciale a impins sus de tot soldul negativ al contului curent. Consumul, in crestere, a facut PIB. Piata imobiliara, exploziva, a facut PIB. Piata automobilelor a facut PIB. Circulatia rutiera facea si ea PIB. Populatia se imprumuta, consuma si facea PIB. Un PIB insa nu tocmai sanatos, fiindca in 2008 cererea de cons
