Revistele franceze, Lire şi Le Magazine Littéraire propun luna aceasta, pe lîngă dosare legate de literatura română, şi altele, mult mai consistente, despre... Dracula şi despre vampiri. Putem spune că prezenţa literaturii române ca invitat de onoare la Salonul de Carte de la Paris le-a inspirat acestor publicaţii revizitarea miturilor şi fantasmelor legate de vampiri, dar şi evocarea figurii lui Vlad Tepeş. Francezii au o vorbă “les clichées ont la peau dure”. In traducere "mot à mot" – clişeele au pielea dură, ceea ce înseamnă de fapt că un clişeu, odată pus în circulaţie, nu poate fi risipit cu una cu două. In Occident, numele Dracula este legat iremediabil de Transilvania şi de România. Iar cele două reviste, Lire şi Le Magazine Littéraire, oricît ar fi de serioase, nu şi-au permis să rateze această ocazie, de a reîncălzi frisonul mitului vampiric, dacă tot este România invitata de oanoare a Salonului. Rămîne chiar simptomatic faptul că ambele reviste procedează la fel: anunţă pe copertă în primul rînd dosarele legate de vampiri, şi doar în al doilea rînd cele legate de literatura română. Trăim într-o logică a spectacolului continuu şi a unor imperative economice legate de cultivarea senzaţionalului. Incerc să mă pun în pielea celor doi directori ai celor două publicaţii. Ce şi-au spus ei de fapt? "In nici un caz un dosar despre literatura română nu este de natură să ne impulsioneze vînzările; vampirismul însă este un subiect care atrage publicul; aşadar vom pune în faţă dosarele cu Dracula şi vampirii, şi vom vinde împreună cu ele şi subiectele legate de scriitorii români". Nu vreau să fiu răutăcios sau ironic. Aceasta este însă legea marketingului cultural. Literatura română nu fascinează în Occident la fel precum cea anglo-saxonă, latino-amricană sau japoneză. Dracula şi vampirii rămîn însă subiecte eterne. Si trebuie să recunosc că ambele reviste se ocupă cu