Principalele două reviste literare franceze, Lire şi Le Magazine Littéraire publică, în ultimele lor numele, dosare substanţiale despre literatura română, în contextul în care aceasta din urmă este invitata de onoare la Salonul Cărţii de la Paris. Numeroase cărţi semnate de autori din România, dar şi din Moldova, sunt recenzate cu această ocazie. “România este o insulă de latinitate într-un ocean slav, dar este deasemenea şi un set de clişee care plutesc peste ceţurile Carpaţilor evocînd amintiri urîte – cele ale unei epoci cînd Dracula a luat forma unui cuplu avînd conotaţii satanice speciale.” Cu această frază îşi lansează revista Lire dosarul despre scriitorii români, dosar în care sunt prezentaţi scriitori contemporani dar şi unii deveniţi, să zicem, clasici. Cititorul francez care nu ştie prea multe despre literatura română este invitat, de exemplu, să descopere ultimul roman publicat de Gabriela Adameşteanu la Editura Gallimard (“Situation provisoire” în traducerea lui Nicolas Cavaillès), sau să-l recitească pe Panait Istrati, numit şi Gorki al Balcanilor. Despre romanul Adinei Rosetti, “Deadline”, apărut la Editura Mercure de France în traducerea lui Fanny Chartres se spune că este un “trist simbol al unei societăţi epuizate”, cea românească bineînţeles confruntată cu forme violente de capitalism sălbatic. In ce-l priveşte pe Mircea Cărtărescu, revista Lire consideră că romanele sale trebuie plasate undeva între Borges şi Proust. Iar Radu Aldulescu este considerat ca un autor care merge pe urmele lui Bukowski şi ale lui Louis-Ferdinand Céline. Un scriitor precum Dan Lungu, autorul mai multor romane traduse în franceză, ultimul fiind “Cum să uiţi o femeie”, este definit prin două substantive şi un adjectiv: umor şi fantezie dezlănţuită. Alături de scriitori care trăiesc în România, precum Răzvan Radulescu, Eugen Uricaru, Radu Aldulescu, Mircea Dinescu sau Var