Să fim sinceri, prea puţini se aşteptau la o calificare a Stelei, iar ăia puţini erau visători sau bravau. Iar dintre aceştia, câţi şi-or fi susţinut opinia punându-şi banii la bătaie cu pariuri pe calificare?! Eu am pariat grosul pe faptul că vor înscrie ambele echipe, dar în nici un caz nu mă aşteptam la vreun 4-1 pentru Steaua, mai degrabă 2-1 sau 1-1. E drept, cuprins de o presimţire, m-am acoperit cu o miză aproape minimă la scor corect 2-0 pentru Steaua. Numai că acest bilet, pe care aş fi avut tot dreptul să-l flutur mândru prin faţa multor cunocători, a fost distrus de dubla X2 la Plzen-Napoli! Cred sincer că o echipă cu asemenea lipsă de onoare nu poate câştiga titlul în Italia.

Revenind la Steaua, pentru mine omul meciului a fost Chiricheş. N-a jucat el mijlocaş, cum l-aş fi văzut dacă era recuperat Szukala, dar pentru bilanţul său ar semna în alb orice mijlocaş titrat (deşi el şi-a făcut şi datoria de fundaş, aruncându-se cu capul înainte la ocazia olandezilor din prima repriză!). A fost mai întâi pasa decisivă de care un alt fundaş, Latovlevici, nu şi-a bătut joc, gestionând-o perfect de la preluare şi până la finalizare. Apoi Chiricheş a rezolvat intrarea în prelungiri prin şutul acela poate irepetabil. Unii spun c-a fost norocos, şi chiar a fost pentru că a lovit bara atât cât trebuie, dar asta n-are a face, unii rămân cu execuţii de excepţie la antrenamente, alţii le reuşesc şi în meciuri importante. Van Basten a mai repetat voleul acela celebreu din finala campionatului european din 88? Vă mai amintiţi de vreun voleu de-al lui Zidane, executat la 90 de grade, ca în finala Realului cu Leverkusen? Sau un călcâi ca al lui Ibra în poarta lui Buffon? Dar apropo de voleuri, al lui Chiricheş s-a ridicat la înălţimea execuţiilor lui van Basten sau Zidane, fără a fi la fel. Al lui van Basten a fost unul clasic, cu mingea lovită în plin, ascend