La invitaţia Primăriei, Casei Orăşeneşti de Cultură şi a membrilor Ansamblului Folcloric „Junii Cetății” de la Rupea, am avut cinstea şi privilegiul de a participa la cea de-a 43-a ediţie a manifestării tradiţionale „Balul Portului Popular”, fiind însoţit de câţiva astrişti săceleni dornici să cunoască „pe viu” frumuseţea acestei revărsări de originalitate care a strâns laolaltă peste 400 de persoane, majoritatea înveşmântate în ţinuta atât de elegantă a portului popular românesc din vechea şi mereu tânăra zonă etnofolclorică a Ţării Cohalmului.

Am trăit o noapte de-a dreptul mirifică în compania atât de plăcută a prietenilor noştri de la Rupea, strecurându-ne cu sfială şi abilitate în hainele noastre „nemţeşti” prin grădina curată şi multicoloră a straielor româneşti purtate cu mândrie şi eleganţă de oameni de mai toate vârstele, dar mai ales de tineri, de foarte mulţi tineri frumoşi care în ospitalierul Salon al „Casei Româneşti”, de pe dealul Hill, au cântat şi au jucat de mama focului: învârtita şi ardeleana, fecioreasca, purtata, sârba, suita de dansuri intitulată „mărunţişurile” cu cele trei jocuri: muşcamaua, hoina şi ciobănaşul …

Sala părea un minunat panteon în care veselia, ospitalitatea, cuminţenia şi autencititatea lucrului bine făcut făceau aici casă bună cu adevăraţii români – sarea pământului. Zicala „Poartă-te cum ţi-i portul şi vorbeşte-mi cu ţie vorba …” şi-a validat înţelepciunea. O zonă, Rupea, admirabil reprezentată de locuitorii vestitelor sate: Ungra, Jibert, Ticuşul Nou, Buneşti şi Dăişoara, Mercheaşa şi Cuciulata de unde a plecat Aron Pumnul, primul dascăl de literatură al lui Eminescu la Cernăuţi, cărturarul care ne-a făcut danie „fagurele de miere” al limbii româneşti sălăjluită în „Scripturile de aur” ale acelui „Lepturariu românesc” îndrăgit de Poetul Naţional. Am fost martorii unei manifestări prin care comunitatea Rupea