de Dragoş BAKO

dragosbako@tribuna.ro

25 februarie 2013 23:36

17 vizualizari

A-A+ Zilele trecute, cineva observa că ai noştri politicieni stau mai mult pe la televizor şi se întreba omul - pe bună dreptate - când mai au timp să se ocupe şi de problemele ţării? Răspunsul poate veni dinspre felul în care "se mişcă" lucrurile în România. Dar politicienii nu sunt singurii clienţi ai televiziunilor, ziarelor şi revistelor colorate şi necolorate. Nu. Zi de zi, facem cunoştinţă cu ghicitoare, tămăduitori cu puteri supranaturale, fâţe, fâţi şi tot felul de alte personaje cu forme stridente şi fond inexistent, de se-ntreabă orice om cu mintea întreagă dacă s-a-ntors lumea cu poponeţul în sus? Încredinţat până-n măduva oaselor că societatea românească mai are de oferit destule exemple sănătoase şi modele veritabile, i-am telefonat ieri unui medic ce-şi face meseria cu pasiune, cu devotament, cu acea discreţie de care sunt capabili deţinătorii unui spirit nobil. Motivul pentru care i-am telefonat? Voiam să îi propun realizarea unui articol despre un doctor obişnuit, care înţelege să-şi facă meseria în cabinet, în salon, nu la televizor. Dacă aş spune că m-a refuzat, ar însemna să-l includ în categoria celor care evită contactul cu presa din motive uşor obscure. N-am să spun că medicul din povestea noastră m-a refuzat, ci că a dorit să rămână fidel crezului său, acela de a face bine semenilor, discret. "Dacă vreţi, veniţi şi stăm de vorbă, vă povestesc orice, dar nu vreau să apar în public, pentru că treaba mea e să consult, să ajut pacienţii", mi-a spus medicul şi mi-am dat seama că nu avea niciun rost să insist. Probabil că mulţi dintre colegii mei de breaslă ar fi fost încercaţi de un sentiment neplăcut văzând cum se năruie un subiect pe care mizau în ziua aceea. Recunosc, şi eu mizam pe povestea ce începuse să prindă contur în mintea mea, o aveam schiţată