Astăzi are loc un protest (sau poate, mai degrabă, o încercare de mobilizare a atenţiei publice) faţă de evacuările din zona Rahova-Uranus. Este vorba de chiriaşi de zeci de ani la stat care, în urma retrocedării clădirilor în care locuiau, dintr-o zonă cu mare potenţial imobiliar, urmează să fie evacuaţi fără să li se ofere nici un fel de ajutor.
În acest caz, este vorba de o familie anume, familia Moldoveanu, care începînd de astăzi poate să fie evacuată oricînd de executorul judecătoresc, însă aceasta este doar prima dintr-o serie de evacuări care par să urmeze. Familia Moldoveanu nu are unde să meargă, în condiţiile în care demersurile ei din ultimii 7 ani pe lîngă Primărie au fost ignorate.
Legea (Codul de procedura civila) spune ca nu pot fi dati afara iarna. Si totusi au primit ordinul de evacuare. Legea (Normele de aplicare pt. legea 10) spune si ca in cazul chiriasilor ale caror case au fost recuperate de proprietar si carora nu li se prelungesc contractele dupa 5 ani, care au venituri mici (cazul lor) autoritatile trebuie sa acorde prioritate in repartizarea locuintelor sociale.
De 7 ani, familia Moldoveanu face cereri la Primaria Sectorului 5 si la Primaria Municipiului Bucuresti. In toti anii astia nu au primit vreun raspuns. (citat din textul evenimentului de pe FB, “Evacuarea familiei Moldoveanu“)
Este momentul să reamintim că statul român, prin autorităţile lui centrale şi locale, gestionează un program de locuinţe (ANL) aşa-zis sociale care ajung sistematic la funcţionari din administraţie, clientelă politică de ranguri inferioare, chiar manageri de firme private. Ar trebui ca protestul faţă de aruncarea în stradă a acestor chiriaşi din casele retrocedate să fie însoţit de coalizarea unor voci în favoarea schimbării destinaţiei locuinţelor ANL.
Există locuinţe sociale, ar trebui doar ca ele să nu mai fie date cadou celor
