Cade record după record. Înainte de audienţă este totuşi dragostea oamenilor

Doamna Orlando mi-a fost profesoară de engleză în liceu. O profesoară tînără şi foarte bună. Se întîmpla în urmă cu mulţi ani, pe cînd profesorii erau respectaţi de elevi, iar elevii erau iubiţi de profesori. Tot pe atunci, în România libertatea era ilicită, dar se făcea carte. Engleza ne deschidea un drum tocmai spre acea libertate interzisă. Doamna Orlando ne-a învăţat diferenţa dintre past tense simple şi past tense continuous pe cînd în iubita noastră patrie engleza nu era vorbită atît de mult şi atît de prost. Şi atît de oricine. În contrapartidă, o luam cu noi pe doamna Orlando la concertele Sfinx şi Progresiv TM. Clandestin, schimbam între noi, elevi şi profesori, viniluri cu Emerson, Lake and Palmer, King Crimson, Pink Floyd, Genesis, Led Zeppelin şi cîte şi mai cîte. Ascultam şi învăţam, nu ştiu să spun în ce ordine. Probabil că învăţam să ascultăm.

Voi reveni imediat la doamna Orlando. Deocamdată să ne întoarcem în prezent. De la past tense la prezentul very continuous. Unul strîns legat de Steaua. Exact în ziua în care roş-albaştrii au sărbătorit 26 de ani de la cîştigarea Supercupei Europei, biletele comercializate online pentru meciul cu Chelsea s-au topit în cîteva ore. Sîmbătă, 23 februarie, la ora 8 seara, pe biletesteaua.ro s-au pus în vînzare 35.000 de tichete. În mai puţin de 15 ore, s-au vîndut toate. Efectul victoriei şi al calificării cu Ajax ar fi trebuit să ne avertizeze: oamenii vor sfida preţul biletelor, care nu a fost deloc popular. Oficialii stelişti au măsurat corect nivelul entuziasmului şi l-au cuantificat rece. Suporterii au înţeles repede că bucuria livrată de echipa lor trebuie plătită şi altfel decît afectiv. Sună prozaic, dar iubirea, cel puţin cea din fotbal, se întreţine şi cu eforturi materiale. Duşi de val, ajungem la ideea că fotbalul