Statul american de astăzi este foarte slab. Comparativ cu statul american din anii ’70, de pildă. Atunci, America avea o misiune aproape sfântă, de contrapondere, de alternativă reală la blocul sovietic.

SUA din acea perioadă erau o ţintă, un deziderat, un etalon în materie de prosperitate şi democraţie, având drept promotori o parte însemnată din intelighenţia mapamondului. Proiectul naţiunii americane părea că şi-a atins apogeul şi că nimic nu mai poate sta în calea atingerii statutului de unică putere mondială, întrucât spre finalul anilor ’70, în mediile avizate, devenise evidentă disoluţia spre care se îndrepta blocul sovietic.

În ceea ce priveşte instituţiile statului american (armata, intelligence-ul, administraţia centrală, educaţia, cercetarea etc.) ele trebuiau să fie competitive, puternice, robuste pentru a putea face faţă competiţiei cu ruşii.

Cealaltă componentă de putere dintr-o democraţie, lumea de business, era interesată şi sprijinea activ întărirea statului. Fiindcă, dacă statul american ar fi eşuat în bătălia cu sovietele, atunci însăşi existenţa capitaliştilor, ca să nu mai vorbim de proiectul globalizării, profiturile prognozate sau pârghiile de putere financiară, ar fi fost ameninţate de “ciuma roşie”. Deci capitaliştii erau direct interesaţi ca statul american să fie cât mai puternic.

The American Dream vs. Ciuma Roşie

Odată cu încheierea Războiului Rece şi disoluţia URSS, s-a diminuat considerabil şi funcţia statului american de apărare şi promovare a “lumii libere”. Această funcţie nu însemna doar apărare militară şi filme de Hollywood, ci un întreg pachet de idei, strategii economice şi geopolitice, proiecte educaţionale, culturale, centre de cercetare şi multe altele.

Practic America trebuia să contrapună ruşilor o alternativă pentru fiecare palier al vieţii umane. Toate aceste entităţi contribuiau masiv