Imaginea Romaniei in lume este atat produsul clasei politice de la Bucuresti, cat si mesajul dus de romani in afara granitelor tarii. Polemica politica si mediatica generata de interventia unor state in favoarea presedintelui sau privind raportul Bruxellului pe MCV au constat in special in individualizarea actorilor politici in diferitele capitale ale Europei. Acuzatiile de amestec in afacerile interne ale Romaniei ori identificarea unor conflicte de interes la nivel national, au ignorat o intrebare esentiala: Care este de fapt imaginea Romaniei in afara. Modul si forma in care alte state sau institutiile de la Bruxelles adesea transmit un mesaj Romaniei sunt in primul rand, indiferent de justetea acestuia, oglinda credibilitatii scazute a tarii in ochii partenerilor nostri. Cum raspunde astazi clasa politica romaneasca la astfel de provocarii externe pentru a-si reabilita imaginea si credibilitatea?

La nivel factologic cea mai bizara incercarea de a sugera cel putin fata de Berlin cele mai bune intentii este plasarea lui Klaus Johannis si a lui Eduard Hellvig la varful conducerii Partidului National Liberal. Un gest politic, ancorat mai degraba in ideologia secolului al 19-lea si marcat de dorinta de a comunica marilor puteri fie o poziție de egalitate prin forme din pacate fara fond, fie prin a sugera apartenenta de sfera lor de influenta, este la nivelul diplomatiei publice echivalentul masinii cu aburi in fizica cuantica. A te afirma cu reprezentanti ai minoritatii germane dupa o vara de invective la adresa Cancelarului Merkel este o dovada de necunostiinta totala a culturii politicii germane sau europene, crezand ca sprijinul Berlinului depinde doar de modul precum noi dorim sa fim priviti.

Strategiea elitei politice de a inspira unei puteri straine incredere prin mecanisme strict legate de afirmare, nu este la nivelul anului 2013, fiind doar o fo