IAȘI. În urmă cu peste 23 de ani, lumea stătea la cozi interminabile. Îmi aduc aminte cum bunica mea îmi punea în mână, la ora 4.00, sacoșa cu sticlele pentru lapte și mă trimitea la alimentară, „să prind rând“. Am avut exact aceeași senzație în această dimineață, când am mers la sediul companiei E.ON pentru a schimba un contract.
Celor nostalgici, cărora le era dor de perioada comunistă, cu toate „beneficiile“ ei, le recomand să meargă să schimbe un contract la sediul E.ON. Le garantez că vor avea surpriza să constate că nemții au readus comunismul la Iași!
În această dimineață m-am trezit în jurul orei 6.00, cu gândul să fiu printre primii „sclavi“ care ajung la un ghișeu pentru a le da bani, în fond, celor de la marea companie E.ON. M-am spălat, m-am îmbrăcat, mi-am băut cafeaua și am plecat cu încredere debordantă către sediul companiei de distribuție a energiei electrice și a gazelor naturale.
Am ajuns acolo la 7.25, adicătelea cu mai bine de o oră înainte de începerea programului. Nu mică mi-a fost mirarea când am constatat că sunt al 42-lea la rând! Mai mult, la doar cinci minute de la sosirea în fața sediului E.ON, în spatele meu se adunaseră alți 20 de ieșeni, dornici nevoie-mare să aștepte în frig pentru a achita facturi sau a-și reînnoi contractele.
O experiență traumatizantă
Din plictiseală și din dorința de a nu adormi „în front“, am început să observ persoanele care sufereau alături de mine. Am constatat că cei mai mulți dintre „codași“ erau bărbați (în proporție de aproape 90%), că, de asemenea, cei mai mulți erau pensionari (cam 70%) și că mulți dintre ei (aproximativ 60%) erau din județ, nu din municipiul Iași.
Adunătura era una „pestriță“: de la pensionari liniștiți care erau, evident, obișnuiți cu cozile, până la agricultori ce se „cinstiseră“ înainte de a bate drumul până în târgul Ieșilor, asta „ca să le meargă
