Chiar dacă Pandurii este acum un capitol închis în cariera sa, Alexandru Maxim nu uită de unde a plecat. Gândurile mijlocaşului lui VfB Stuttgart se îndreaptă spre foştii săi colegi, dar şi spre fanii gorjeni, cărora le transmite un ultim mesaj. Totuşi, Maxim abia aşteaptă revederea cu oraşul lui Brâncuşi pentru a-şi lua la revedere cum se cuvine de la cei care i-au fost colegi şi prieteni. Alexandru Maxim a bifat 44 de partide la Pandurii Tg-Jiu, echipă pentru care a marcat de nouă ori.
Reporter: A trecut ceva timp până te-ai obişnuit cu gândul că eşti la o echipă din „fotbalul mare” al Europei. Totuşi, vorbind acum „la rece”, cât de surprins ai fost de reuşita transferului la Stuttgart?
Alexandru Maxim: Sincer să fiu, nu cred că mă aşteptam ca într-un timp aşa de scurt să fac acest pas. De aceea cred că am avut şi puţin noroc. Evident, poate şi norocul de a juca meci de meci, pentru că în felul ăsta evoluţiile mele au crescut. A contat, cred, şi selecţionarea la naţională.
Rep.: Cum s-a întâmplat totul?
A.M.: Adevărul e că ştiam de anumite oferte. Însă având în vedere perioada, chiar nu mă mai aşteptam, eu eram deja cu gândul doar la Pandurii, să se termine sezonul şi să vină vara. Chiar mă gândeam serios că ar fi o şansă imensă pentru mine să plec undeva să joc la o echipă mare, dar abia din vară… Când m-a sunat impresarul să-mi spună de Stuttgart, am acceptat pe loc. Avusesem răbdare şi cu alte oferte, deşi mă gândeam serios la ele, iar transferul a picat cum nu se poate mai bine. Cei care m-au sfătuit în tot timpul ăsta, au făcut-o foarte bine. Restul e deja istorie.
Rep.: Ce înseamnă pasul de la Pandurii la Stuttgart?
A.M.: Că e un vis realizat! Ştiam ce reprezintă acest nivel, ştiam diferenţa dintre fotbalul din Romania şi cel de aici, după experienţa din Spania. Iar de acum încolo va depinde totul numai de mine. Est
