Pe 5 martie se împlinesc 60 de ani de la moartea lui Stalin, unul dintre cei mai odioși criminali cunoscuți în istoria universală. Portretul acestui sociopat nu ar fi complet fără a lua în considerație obsesia lui Stalin de a fi privit că al patrulea clasic al marxism-leninismului.
Succesorul său și doar cu câțiva ani în urmă unul dintre cei mai servili acoliți, Nikita Hrușciov, a rostit, în februarie 1956, faimosul "Raport Secret" prin care a dinamitat mitul "genialului lider al omenirii progresiste". Câțiva ani mai târziu, același Hrușciov a declanșat, la Congresul al XXII-lea al PCUS, cel de-al doilea val al destalinizării. Imortalitatea nu a durat, în cazul lui Stalin, decât opt ani.
Cu aprobarea primului secretar al CC apărea în aPravda” dinamitardul poem aUrmasii lui Stalin” de Evgheni Evtusenko. Visul lui Djugasvili a fost să fie privit că un mare gânditor revoluţionar, al patrulea clasic al marxismului, egal cu Marx, Engels şi Lenin. „Marele strateg”, „invingatorul în toate bataliile”, aprietenul copiilor” şi aparintele popoarelor”, trebuia să fie şi cel mai mare om de ştiinţă al lumii. Una din cărţile sale favorite era „Anti-Duhring” de Engels, al cărei titlu complet era „Herrn Eugen Duhrings Umwalzung der Wissenschaft” ("Dl Eugen Dühring revoluţionează ştiinţa"). Ironia lui Freddy i se aplică perfect lui Koba, cel căruia David Riazanov, unul dintre cei mai respectaţi cunoscători ai operei lui Marx, îi spusese cândva să nu mai piardă vremea cu teoria marxistă întrucât „toata lumea ştie că nu este punctul sau forte” (Riazanov a plătit cu viaţa acea nesăbuită remarcă).
Gelos pe prestigiul de teoreticieni al rivalilor săi din anturajul lui Lenin (Buharin, Troţki, Zinoviev, Kamenev, Riazanov, Rakovski, Preobrajenski, chiar Radek, pe care îi lichidase nu doar politic, ci şi fizic, dar pe care nu-i putea nicicum uita), Stalin a fost
