Dragobetele, sărbătoare care era aşteptată, pe vremuri, cu mare nerăbdare de către tineri, astăzi pare să nu mai însemne nimic pentru majoritatea oamenilor. Florarii par să ştie cel mai bine acest lucru. Timişorenii nu prea cumpără flori de Dragobete, însă se înghesuie la împrumutata sărbătoare de Valentine's.

„Iubirea nu ar trebui să se sărbătoarească doar o dată pe an”

Se spune că fiecare limbă maternă îşi învaţă vorbitorii un anumit mod de a vedea şi a simţi lumea, de a se purta în lume şi de a trăi, în consecinţă, prin limba maternă, într-un mod aparte. Ce ne facem, însă, când începem să împrumutăm nu numai limba altor popoare ci şi obiceiurile lor? Cum ne purtăm când spiritul nostru nu-şi mai îndreaptă faţa spre trecut, spre tradiţii, ci în direcţia indicată de alţii, prin inevitabila globarizare? Să fie oare un „val” în care ne aventurăm pentru că şi alţii merg odată cu „trendul”? Sau şi dacă nu împrumutam anumite tradiţii, oricum le lăsam pe ale noastre în derizoriu?

Întâi a fost americanul Valentine's, foarte sărbătorit de către români, iar duminică sărbătoarea românească, Dragobetele. O mai sărbătoreşte cineva? Cert e că înlocuim busuiocul- în cazul fetelor, pus sub pernă cu această ocazie pentru a-l visa pe cel ales-, cu inimioare inscripţionate cu o dorinţă arzătoare atât în rândul fetelor, cât şi a băieţilor: „Be my Valentine”.

Dacă în 14 februarie, ziua în care se sărbătoreşte Valentine's, străzile gemeau de bărbaţi cu trandafiri roşii în mână, duminică am văzut un singur timişorean cu trei garoafe în mână. „Astăzi e o zi obşnuită. Ca duminica. Nu mai ţin oamenii Dragobetele. Unii nici nu ştiu ce înseamnă sărbătoarea asta. În schimb, de Sfântul Valentin vin foarte mulţi şi cumpără flori. Aşa s-au obişnuit tinerii, cu sărbătoarea asta împrumutată. Oricum, în general, oamenii nu mai prea cumpără flori, orice ocazie ar