În România, nu există precedentul în sistemul judiciar. Nici măcar deciziile Curţii Supreme nu sunt literă de lege pentru procesele pe aceleaşi speţe. În acest context, interpretarea legii e la mâna judecătorului şi judecătorii gândesc diferit. Cel puţin aşa reiese din deciziile instanţelor din România care au judecat procesele dintre clienţi şi bănci. Teoretic, nimic n-ar trebui să fie mai simplu când ai în faţă contracte preformulate şi condiţii, în mare măsură, identice. Practic, depinde cum interpretezi.

În ultimii ani, instanţele din România au reuşit să producă decizii diferite pe speţe similare în procesele băncilor cu clienţii sau cu autorităţile de control.

Există o serie de procese identice în instanţele din România generate de amenzile aplicate băncilor de către Autoritatea Naţională a Protecţiei Consumatorilor în 2010.

Pe scurt, ANPC a sancţionat băncile că nu au aplicat prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50 din 2010. Legea s-a schimbat între timp şi băncile au contestat sancţiunile în instanţă cu plângeri contravenţionale. Practica instanţelor ar fi trebuit să fie unitară, doar că nu e aşa.

Tot din lumea instanţelor din România, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat soluţii diferite în procesele judecate pe clauze abuzive cu Volksbank. Dacă la sfârşitul anului trecut, banca a obţinut o victorie pe care a declarat-o ca fiind importantă prin prisma instanţei la care s-a judecat, în ultimele săptămâni clienţii au câştigat irevocabil procese cu banca chiar la ÎCCJ, pe aceleaşi clauze şi aceeaşi lege.

Decizii contradictorii

Judecătoria Călăraşi a decis să admită plângerea contravenţională a Volksbank prin care banca a contestat plata unor amenzi în temeiul OUG 50/2010. Mai mult, instanţa a decis să oblige ANPC să plătească şi cheltuieli de judecată foarte mari, de 30.000 de lei. În alt proces pe aceeaşi s