În scrierea precedentă am emis supoziţii asupra argumentelor care i-au îndemnat la încuscrire, pe Iohannis de o parte şi Antonescu, de cealaltă. Acum voi încerca o previzionare în privinţa posibilelor consecinţe ale pactului, cu deosebită referire la viitorul politic al primarului Sibiului.

Pornit dintr-o poziţie de quasi anonimat, Klaus Iohannis a urmat, pe parcursul câtorva ani o curbă ascendentă care l-a propulsat în cele mai înalte sfere ale politicilor locale, în acelaşi timp cu rezonanţă naţională şi peste hotare, situaţie datorată aptitudinilor personale, apartenenţei la etnia germană şi poziţiei oarecum specială a Sibiului. În aşa fel încât azi, când politica generală românească s-a compromis în chip lamentabil, ar putea contribui la efortul readucerii ei pe linia de plutire. Se ridică însă o seamă de întrebări.

Una, pe linia celor două proverbe : nu te amesteca în tărâţe . . sau spune-mi cu cine te împrieteneşti . . Asistăm azi la un spectacol de lumini în care liberalii în frunte cu stegarul lor jubilează de fericire şi mândrie. Dar cât este de searbăd! Statutul lor actual, politic, parlamentar şi guvernamental, nu se datorează câtuşi de puţin doctrinei şi gândirii liberale, dimpotrivă. Dacă începând cu 1990, animaţi de morbul puterii au basculat când pe opoziţie când pe putere, din 2006 şi-au abandonat însăşi doctrina, marşând, până în zilele noastre pe o politică neo-socialistă.

Dacă vor rupe-o cu PSD, rămân în bătaia vântului. În aceeaşi ordine de idei, adevăraţii purtători ai stindardului liberal au fost daţi afară din partid sau sunt umilitor marginalizaţi, locul lor fiind ocupat de impostori de circumstanţă. Încât, de sine stătători n-au nicio şansă. Nu se vede cum într-o astfel situaţie dl.Iohannis şi-ar putea valorifica aptitudinile altfel decât coborând ştacheta la nivelul lor.

Apoi prietenia la cataramă cu Antonescu şi Pont