Subvenţii de miliarde şi pierderi pe măsură la Aeroportul Internaţional Arad, instituţie care se zbate să supravieţuiască la limitele subzistenţei. Nu e speranţă de mai bine la aeroport, cu un director comercial preocupat mai degrabă de campaniile electorale din ultimii cinci ani decât de contracte care să scoată instituţia din impas.
În ciuda eforturilor financiare însemnate suportate an de an de la buget de Consiliul Judeţean, lipsa contractelor cu companii aeriene care să poată opera la Arad e cauza dezastrului de la aeroport. Cât despre „mărul putred” strecurat în ecuaţia pierzaniei, acesta este însuşi directorul comercial al instituţiei, Ovidiu Moşneag, amicul de nădejde al primarului Gheorghe Falcă, este cel care ar fi trebuit să îşi justifice cu fapte concrete, traduse în contracte, toate salariile grase încasate din 2008 până în prezent. Au fost şi ani de glorie pe aeroport, însă lucrurile s-au schimbat în rău de la an la an, conform datelor cuprinse în bilanţurile contabile ale instituţiei. În schimb, salariul directorului comercial nu a avut de suferit pe timp de criză. Nici banii pompaţi, sub formă de subvenţii, în fiecare an de Consiliul Judeţean, nici demersurile celorlalţi reprezentanţi ai conducerii aeroportului nu au avut darul de a repara ceea ce ar fi intrat, în mod normal, în atribuţiile de serviciu ale directorului comercial. Prin neimplicare în rolul ce îi aduce în buzunare bani frumoşi, Ovidiu Moşneag se poate mândri numai cu meritul deosebit de a fi pus aeroportul pe butuci în mod iremediabil. Cel puţin asta arată datele oficiale.
Un an bun pentru aeroport a fost 2008, iar lucrurile au mers bine şi în anul care a urmat. Aceştia au fost singurii doi ani din ultimii cinci în care instituţia aflată în subordinea Consiliului Judeţean a reuşit să agonisească şi ceva profit. Dezastrul a început însă în 2010, când locul profiturilo
