Nu mai stau mult în România. Mai am unele probleme cu retrocedări şî merg des la notariate din Huşi, Vaslui şî chiar Iaşi. Am fost solicitatî de nişte prieteni să-mi spun unele observaţii după şele câteva luni petrecute în oraşul unde m-am născut.
Ei susţin că ar fi de folos pentru că eu, practic, trăiesc de mulţi ani în Franţa şî am unele puncte de vedere diferite sau schimbate. În primul rând susţin că nu suntem aşa înapoiaţi cum vor unii să ne vadă.
Prietenii mei din Paris au fost surprinşi când le-am povestit că zeci de tineri şi copchii însoţiţi de părinţi s-au adunat în Place Civique a oraşului Vaslui pentru a dansa Harlem Shake, înarmaţi cu cutii, boxe, căşti de motocilişti sau căruţele bebeluşilor.
Pentru cei care nu ştiu, isteria „Harlem Shake“ a început în această lună, după ce 5 tineri din SUA au realizat un clip pe piesa lui DJ Baauer. Dansul excentric începe cu o singură persoană cari poartă o mască şi căreia i se alătură, după 15 secunde, toţi cei din jur. On est sympa? Nu-i aşa?
Autrement, când nu-mi vizitez multele mătuşi mă uit la televizor. Mă bucur că au scos şi femeile capul “dans la haute politique” . Chiar voiam să scriu un articol să le spun „mai curaj, măi fetelor!” şi să le dau exemple de la noi , din Franţa. Poate să le şi povestesc ce panarami sunt alea două care se bat pentru Primăria Parisului. Dar poate altă dată. Când, hop, iată că ies şi fetele noastre la bătai!
Mai am o părere şi despre huşeanca mea, Mona Pivniceru. Eu nu o ştiu că sunt mult mai tânără. Pe soră-sa Mioara chiar am revăzut-o prin oraş şi mi s-a lăudat cu fata ei, mare om pi la Bucureşti. Măi Monico, tu care eşti fată aşa cu multă carte, ai de grijă cu procesele aistea. Şi noi am avut în Franţa tot felul de scandaluri prin tribunale. Au fost condamnaţi oameni politici înalţi , dar cu suspendare că s-a ţinut cont şi
