Politicienii din Marea Britanie sunt din ce în ce mai neliniștiți din pricina noului val de imigrație din România și Bulgaria, așteptat să lovească țărmurile Albionului imediat ce granițele vor fi deschise pe 1 ianuarie 2014. Îngrijorarea este creată de exemplul polonez de acum aproape zece ani, când cei 15-20 de mii de imigranți prognosticați s-au transformat în peste 250 de mii. În ultimele două-trei luni, politicienii britanici, mass media și opinia publică au discutat mai multe opțiuni pentru limitarea numărului de imigranți din Balcani. Având însă în vedere faptul că temuta migrație nu a avut încă loc și cel mai probabil nici nu va avea loc (cu toate că ultimele previziuni ale Migration Watch UK, un think tank independent, anticipează că 50 de mii de români și bulgari vor intra în Marea Britanie în fiecare an începând din 2014) soluțiile puse în discuție par oarecum radicale: campanii negative de presă din care să reiasă că Marea Britanie este una dintre cele mai neprimitoare țări pentru emigranți, o propunere de lege anti-imigrare introdusă în Parlament de deputatul conservator Stewart Jackson, un referendum în 2017 propus de primul ministru David Cameron în deja faimoasa sa intervenție Britain and Europe din 16 ianuarie, referendum prin care cetățenii britanici ar putea să își exprime dorința de a rămâne sau nu în Uniunea Europeană și, în fine, acum numai câteva zile o altă propunere de lege prin care noilor imigranți să li se acorde de la bun început un pachet redus de beneficii și protecție socială, ceea ce le-ar conferi un de facto statut de inegalitate față de restul rezidenților britanici.

La o privire rapidă, toate aceste propuneri sunt orientate către interior, către sine. Guvernul Marii Britanii se comportă ca o broască tesțoasă când este atacată și se retrage în propria carapace unde pare să încerce din răsputeri să creeze scenarii care să-i