Catina, adevarat miracol al naturii, creste in zonele montane, pe terenuri salbatice si insorite, cu vegetatie diversa, si infloreste in lunile martie-aprilie, iar fructele i se coc de pe la sfarsitul lunii august si pot fi culese pana tarziu, cand da inghetul.
La noi in tara creste mai ales in regiunea deluroasa a Munteniei si Moldovei, unde poate fi vazuta din abundenta atat de-a lungul albiilor raurilor si izvoarelor, cat si pe versantii care urca la mari inaltimi. Nu este o planta mofturoasa, suporta cu acelasi stoicism si arsita din timpul verilor caniculare si gerul aspru al iernilor foarte friguroase.
Catina romaneasca de renume mondial
Cercetatori de prestigiu au stabilit ca nicaieri in lume catina nu contine atat de multe principii active, vitamine, minerale, microelemente, flavonoizi si aminoacizi ca la noi.
Astfel, catina contine vitamina C in cantitate apreciabila, tot grupul vitaminelor B, vitaminele K, F si P, microelemente, acizi grasi esentiali si fitostenoli. In plus, in compozitia catinei se mai gasesc zaharuri, acizi organici, pectine, flavonoide, celuloza, proteine, ulei, betacaroten, fosfor, calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier, de fapt nutrientii de care organismul are nevoie ca sa fie sanatos si sa functioneze normal.
Daca in toamna ai pus catina la macerat in miere de albine si inca mai ai prin camara vreo doua - trei borcane ratacite, e timpul sa o consumi chiar daca bobitele acrisoare iti fac gura punga de fiecare data cand o gusti.
Datorita concentratiei foarte mari de vitamina C, catina te fereste de raceli si, cum in aceasta perioada de trecere de la iarna la primavara pericolul este mare, nu ezita, gandeste-te la efectele benefice ale bobitelor care inoata in mierea topita.
Cunoscuta si sub denumirea de ginseng romanesc, catina este un tonic excelent, ma
