Te trezești mahmur lângă o femeie cam prea mișto pentru vârsta ta, iei o gură de bere, tragi un fum dintr-un cui și apoi, ca să prinzi un pic de energie, tragi pe nas și o liniuță de cocaina. Pasul logic următor? Pilotezi un avion, bineînțeles!

Poate pentru Radu Mazăre o astfel de dimineață e începutul unei zile cam banale de muncă, dar pentru personajul jucat de Denzel Washington, pilotul de linie Whip Whitaker, în noua producție a lui Robert Zemeckis, „Flight” („Zborul” în limba română), e sfârșitul unei vieți amărâte.

De la bun început vă mărturisesc că Denzel rupe norma, cum ar spune Alex Velea, în acest film. Indiferent de cât de mult se distruge, câte pierde din cauza beției, nu poți să nu ții cu căpitanul Whip. O să sune cam tras de păr, dar mi-a amintit de Boris Ielțîn, poate cel mai tare președinte de țară din istoria omenirii. Să conduci o țară care se învârte încontinuu în jurul tău e o performanță remarcabilă. Vorbim totuși de un conducător al Rusiei care s-a bășit de față cu Bill Clinton.

La fel, și Whip al nostru ține un discurs mișto în fața unor ziariști la două secunde după ce iese mort de beat din casa fostei soții în care tocmai făcuse un scandal-monstru. Sau salvează zeci de suflete, făcând o aterizare ca-n filme de-abia trezit dintr-un somn de beție. Mă rog, e un film – de fapt, toată prăbușirea e inspirată dintr-un accident real de avion când piloții au întors avionul invers ca să oprească o coborâre necontrolată. Diferența dintre film și realitate e că-n realitate au murit toți. Pe ecranul de cinema însă, un pilot beat și drogat salvează aproape pe toată lumea, ba chiar scapă aproape nevătămat.

Apropo, prăbușirea de avion care are loc la începutul filmului e făcută țâță de mâță. Se vede că Zemeckis le are cu efectele speciale. Arată realist, sunetul e teribil, simți fiecare cap de podea sau tavan pe care-l dau membrii m