Jurnalul lui Oscar Pistorius (campion paralimpic la tir prin ușă)
20 februarie 2013 - Dragă jurnalule, mi se pare tot mai probabilă varianta condamnării și trebuie să admit că mi-e frică. N-o să am o viață ușoară la pușcărie, pot deja să-mi iau adio de la mersul biped. În mod sigur, ceilalți pușcăriași or să-mi deșurubeze picioarele și-or să facă exerciții pentru bicepși cu ele, în timp ce eu o să mă târăsc pe jos cu o cîrpă lipită de fund, ca să șterg în același timp și podeaua.
23 februarie 2013-Ce dezamăgire să fiu judecat tocmai pentru crimă! La cât de mult îmi place mie alergatul pe proteze, dintotdeauna am crezut că, dacă e să fac pușcărie, o să fiu închis pentru fugă de la locul accidentului.
24 februarie 2013 - Oare dacă o să vin în sala de judecată cu două proteze din lemn și o să-mi țin cracul pantalonului ridicat, o să impresionez în vreun fel juriul? Trebuie să mizez cumva pe handicap, pentru că nu sunt sărac și nici nu știu să când la acordeon la fel de bine ca fata aia din tramvaiul 41.
25 februarie 2013 - Dragă jurnalule, trebuie să mă înțelegi măcar tu că a fost o chestiune de care pe care. Ori o omoram eu cu pușca prin ușa de la baie, ori mă omora ea atunci când ieșea de acolo și vedea că nu i-am cumpărat nimic de Valentine’s Day.
Jurnalul lui Cristian Cioacă (văduv cu premeditare)
20 februarie - N-am urmărit de la început cazul lui Oscar Pistorius, pentru că am fost plecat toată săptămîna între Rucăr și Bran, ca să sap ceva în grădină. Totuși, cred că băiatul ăsta e nevinovat: adică de unde știm noi că nebuna aia nu s-a împușcat singură prin ușă, ca să-l bage pe bietul om în belea tocmai acum, cînd se mai pusese și el pe picioarele lui?
22 februarie - Nu știu ce era între Pistorius și gagică-sa, dar cred că a greșit și el. A fost prea tolerant cu ea: nu trebuia s-o lase să intre în baie. E mult
