Dacă astăzi suntem îngrijoraţi de cum arată scena politică, în 2016 ar trebui să fim de-a dreptul îngroziţi. Cu premisele actuale, peste patru ani vom avea un partid obez şi puternic, de dimensiuni feseniste, şi câteva partide minuscule, fără nici o şansă reală la guvernare. Cum (ne) sună, de fapt, viitorul?

Nu trebuie să fii analist de geniu ca să realizezi că PDL are şanse minime de a se mai întoarce vreodată în prim-planul vieţii politice. Acolo jos, unde se află acum partidul, nici „echilibratul” Vasile Blaga, nici „ambiţioasa” Elena Udrea şi nici măcar „justiţiara” Monica Macovei nu au cum să recâştige încrederea unui electorat care în acest moment vede în faţa ochilor doar: „Băsescu + PDL = salarii şi pensii tăiate”. Sunt prea puţini cei care pricep şi altceva din guvernarea de până în 2012, iar dintre aceştia, mulţi nu merg oricum la vot pentru că se declară „scârbiţi de politică”. Eventuala întoarcere a lui Băsescu în PDL nu va aduce mari avantaje partidului, chiar dacă, să zicem, următorul preşedinte al ţării s-ar dovedi catastrofal, ceea ce, prin comparaţie, ar transfera un capital de simpatie celui care a condus România până în 2014.

De asemenea, o eventuală ruptură în PDL în care, să zicem, gruparea condusă de Monica Macovei ar crea o altă formaţiune nu ar face decât să ducă la apariţia unui conflict fratricid în care ambele bucăţi din PDL ar încerca să se impună pe partea dreaptă a scenei politice prin anihilarea concurenţei directe.

Despre PP-DD nu sunt multe de spus şi e greu de crezut că acest partid, dospit în bucătăria lui Dan Diaconescu, va strânge vreodată mai multe voturi decât a făcut-o în 2012, chiar dacă veridicitatea zicalei care spune că „mama proştilor este tot timpul gravidă” a fost dovedită cu vârf şi îndesat în România.

În aceste condiţii, dacă vrem să obţinem informaţii clare despre cum va arăta scena politică p